Am integrat demult cunoscuta frază “O imagine face cât o mie de cuvinte”. Dar niciodată nu m-am gândit că imaginea și cuvintele pot intra în război. Până au dat năvală emoticoanele în viața noastră și fiecare 😘 înghite zilnic, milioane de declarații de iubire, făcute pe vremuri în cuvinte bine alese. Am desenat mult când eram mică, am lucrat de la 16 ani în TV și iubesc să mă exprim în imagini, așa cum o fac și în cuvinte, deci îmi este greu să iau partea cuiva în “bătălia” asta modernă între imagini și cuvinte..
Nici nu îmi amintesc când am început să folosesc primele emoticoane. Eu, care iubesc cuvintele aveam senzația că gust din ceva interzis. Dar sunt așa drăguțe ❤️ că mi-au intrat ușor pe sub piele, adică pe sub cuvinte. Am căutat să fac buchete delicate de cuvinte decorate cu emoticoane drăgălașe și am testat mereu cât de bine înțeleasă sunt. Comunicarea nu există dacă transmiți ceva într-un limbaj pe care nu îl cunoaște nimeni.
Dar am descoperit cu adevărat emoticoanele când am avut momente de furie, de supărare și cuvintele erau prea dure, așa că un emoticon era mai ușor de “aruncat” celui care mă rănea. Limba română este oricum o limbă cu numeroase alternative pentru creativi ca mine și puteam să fac din ea săgeți mai otrăvite ca în legende. Dar asta nu îmi doream cu adevărat mai niciodată, așa că alternativa unui emoticon urâcios îmi era prea la îndemână să nu o folosesc.
Cu inimioare și zâmbete drăgălașe am trădat ușor, ușor tabăra îndrăgostiților de limba română, de cuvintele ei, din care poți face muzică uneori. Când mi-a crescut fata, obiectivul meu principal a fost să găsesc o cale de a comunica în limbaj cât mai apropiat de ce folosește ea cu cei din generația ei. Am început chiar să cer training-uri despre emoticoane 😀. Păi ce, nu știați că adolescenții folosesc emoticoanele diferit față de noi adulții, special ca să nu fie înțeleși de noi? Dacă vă uitați în conversațiile adolescenților, nici Champollion nu vă ajută😂.
Emoticoanele au împărțit lumea în tabere
o Prima este tabăra îndrăgostiților de cuvinte, cei care sunt și iritați de asaltul “fețișoarelor” și care refuză orice armistițiu. Ei scriu în continuare mesaje cu început și sfârșit clar, folosesc cuvintele de plăcere, și în general sunt etichetați de generațiile tinere ca fiind anacronici sau mai simplu…învechiți. Ei sunt sprijin de nădejde limbii române, pentru care se luptă cu patimă.
Eu nu cred neapărat în lupte de genul asta. Eu cred că dacă ții cu forța de ceva, fix atunci vei pierde. Și că mai înțelept e să pui lumina cea mai frumoasă pe acel ceva, astfel încât și alții să vadă ce vezi tu frumos.
Așa fac de exemplu lucrând cu drag la un eveniment care sărbătorește Ziua Națională a Limbii Române. Da, există o sărbătoare națională dedicată limbii române, pe 31 august și noi, cei de la Itsy Bitsy o sărbătorim cu drag, împreună cu români mici și mari de pretutindeni. Avem povești ale limbii române, jocuri, cântece la evenimenul Copiii români de pretutindeni sărbătoresc ziua Limbii Române.
o Sunt apoi cei care vor să trăiască în pace și cu noul, și cu ce are mai frumos limba rămână moștenită. Eu sunt adesea în tabăra asta. Folosesc și emoticoane în unele condiții, nu fac exces și nu sunt nici maestră. Această categorie de public vrea să învețe ce mai e nou, dar nu este în prima linie a fanilor tehnologiei.
o Apoi este numărul mare de tineri care folosesc din abundență mai mult emoticoane și se uită ciudat dacă cineva le trimite un email cu multe cuvinte sau un mesaj mai elaborat.
Adolescenții au chiar interpretări diferite ale emoticoanelor și ajung să nu folosească nici măcar o literă în mesajele on-line. Rare sunt cazurile de părinți care au șansa să priceapă ceva. Ei sunt cei mai îngrijorați că limba română a pierdut cu totul rolul de instrument de comunicare pentru odraslele lor. Sunt melancolici cu gâdul la cărțile preferate din copilărie, se agită cum pot să țină cuvintele la loc de cinste.
Cuvintele transmit mai nuanțat emoțiile
Cu siguranță imaginea atrage mai mult și pare mult mai ușor de folosit. Oricât de drăguț arată o ❤️ voi prefera mereu în locul ei o declarație de iubire în cuvinte, care transmit în nuanțe simțirile profunde.
Știu că e totul pe fugă acum, dar este o alegere a fiecăruia să își dea timp să trăiască în nuanțe, să folosească limba română cu măiestrie, pentru a transmite mai mult și mai frumos, chiar dacă presară pe ici pe colo emoticoane, doar de decor.
