Mereu am simțit că cititul nu are un PR prea bun 😃, căci s-a poziționat ca obicei de elită, când el poate fi cea mai simplă și mai sănătoasă plăcere pentru oricine. Și de ce să fii high cu substanțe care îți prăjesc neuronii, când poți să plutești în ce lumi vrei tu, fără efecte adverse și chiar cu costuri minime? Cred ca e o neînțelegere la mijloc, căci de la început cititul nu a fost “promovat” cum trebuie.
“Cititul este doar pentru tocilari sau pentru cei care nu au alte plăceri mai spectaculoase.” Cam așa sună convingerea cea mai răspândită despre cărți, chiar dacă nu e neapărat conștientizată! Să o luăm sistematic și să vedem în istorie câte plăceri au fost interzise omului, pe principii pe care oricum nu le pricep prea bine!
Sexul, cea mai blamată plăcere?
De când lumea și pământul să faci sex de plăcere a fost ceva, dacă nu interzis, măcar blamat și pus la zid. Oricine avea curajul să spună că își dorește așa ceva, intra in belele. De la religiile de diverse feluri, care neagă această atât de naturală plăcere a omului, până la acele tradiții sadice, mutilarea genitală a femeilor, care încă se practică în comunități patriarhale, pentru a controla sexualitatea și fertilitatea unei femei. Multe a făcut omul în mii de ani ca să controleze o plăcere de bază, oferită de natură omului, ca “momeală” pentru a-și face datoria față de specie, de a procrea. O altă teorie interesantă spune că plăcerea sexuală este un mecanism prin care natura a vrut să se asigure că cei doi rămân împreună suficient, timp cât să își crească bine copiii. Asta nu prea mai funcționează la omul modern, dar evoluționist așa sunt explicate multe dintre mecanismele plăcerii sexuale la om.
Substanțe de toate felurile, pentru iluzia plăcerii
Plăceri diverse sunt oferite omului de către unele substanțe, pe care a învățat să le folosească mai mult sau mai puțin conștient, încă de la începuturile istoriei lui. De la alcoolul larg răspândit și folosit acum cu mare succes și în cantități uriașe, pe toată planeta, până la droguri sofisticate, care “prăjesc” rapid neuronii oricui.
Extrase de toate felurile, cu efect halucinogen, cunoscute acum ca droguri, au făcut de mii de ani victime în rândul celor care, în mod vanitos credeau că pot să își ia din ele doar plăcere, fără să plătească mai devreme sau mai târziu prețuri uriașe.
Și, cum viața este creativă în a oferi o paletă largă de suferințe și provocări, omul a înțeles devreme că e mai simplu să fugi într-o plăcere de moment, decât să stai cu durerea, să “treci” cumva prin ea, și eventual să acționezi că să îți schimbi în bine viață.
Nu judec, este uneori tare greu să duci suferințe mari și fiecare își duce durerea cum poate, își ia un strop de energie, o pauză, din ce plăceri vrea. Spun doar că este nedrept că “promovarea” făcută plăcerii pe care o simți când citești o carte bună, nu se compară cu promovare de care a beneficiat orice altă plăcere, care vine la pachet cu efecte adverse.
Boli grave de la citit
Nu, nu a făcut nimeni niciodată o boală gravă de la prea mult citit! Știu că la țară mai auzi și astăzi replica “S-a prostit de la atâta carte!”, sau “O să îți strici ochii de la citit”, dar asta sună mai repede a scuză decât a concluzie realistă asupra consumului în exces de carte. În schimb, de oameni care au murit de la consum excesiv de alcool, droguri, sau cine știe ce substanțe “furnizoare” de plăceri rapide, cred că am auzit cam toți. Așa că mă întorc la dilema mea? De ce nu promovăm mai bine singura plăcere, care trăită în exces nu duce la moarte?
De ce nu le arătăm de mici copiilor, că cititul unei cărți îți oferă plăcere și le băgăm pe gât cărți plictisitoare, le facem teorii despre faptul că trebuie să citească pentru școală, pentru a învața lucruri noi, pentru a se face mai deștepți? Ce copil pune preț prea mare pe ideea abstractă “Ai carte, ai parte”? Dar dacă îl ajuți de mic să găsească plăcere citind o poveste plină de aventuri, este posibil să îi deschizi poarta către acea alternativă sănătoasă, atunci când va caută plăceri la îndemână.
Da, este la îndemână plăcerea cititului și să nu mă luați cu prețul mare al cărților, că mă faceți să vin cu un calcul simplu. Cât costă o sticlă de alcool sau o doză de orice drog, versus o carte? Cât durează plăcerea dată de sticla de alcool sau pachetul de țigări, și cât timp poți “pluti” în lumea unei cărți?
De ce ne incapațânăm să promovăm cititul ca pe un obicei elitist și ținem cumva ascunsă această plăcere, pentru publicul larg?
Un alt fel de PR cititului
Eu aș vinde ca pe vremuri, o carte la kilogramul de roșii, aș lăsa copiii să se “scalde” în cărți pe gustul lor, aș scoate cititul din lista plăcerilor la care doar unii au acces, chiar dacă știu că un om care descoperă această simplă plăcere ar fi un consumator pierdut pentru industria altor plăceri iluzorii. Da, mă refer aici și la bătrânul televizor, care vinde încă prea multor oameni cea mai banală și iluzorie plăcere. Știi câte pagini dintr-o carte bună poti citi în acele 90 de minute pe care le pierzi căscând gura la un film din care rareori rămâi cu ceva?
Am crescut într-o casă cu pereții plini de rafturi cu cărți, și când fugeam la bunici tot în camere pline cu cărți ajungeam, căci am avut norocul să fi fost profesori de română, istorie, iubitori de carte. Am suferit cel mai mult când Tatăl meu, pe moarte, nu mai avea puterea să citească și asta l-a durut tare. Am trăit o copilărie în care cititul era plăcerea supremă, căci alternativa era să faci teme sau cine știe ce treburi prin casă (din fericire televizorul nu ne momea cu nimic).
Mi-am găsit de mică lumi mai frumoase în cărți, prieteni, învățători. Știu că cei apropiați mă acuză uneori că pun mai mult preț pe ce citesc în cărți, decât pe ce mă sfătuiesc ei, sau pe ce îmi dictează inima. Dar este un risc și un preț pe care mi-l asum, pentru că nu aș renunța la citit, pe care eu îl fac …doar de plăcere.
Deci, aș face alt fel de PR cititului! Va rog să îl “vindem” mai popular, să ieșim din bula aceasta a celor care se dau mai deștepți pentru că au avut norocul să aibă acces la o carte, la o simplă plăcere, care din fericire nu are contraindicații!
