Admir mult oamenii care își găsesc calea, pasiunea și merg pe ea indiferent cât de greu le este uneori, devenind adevărați profesioniști în orice domeniu. Admir oamenii care ajung în vârf, indiferent ce înseamnă asta și nu își pierd capul, nu fac compromisuri și își păstrează autenticitatea, drumul. Admir femeile puternice, dar pentru mine femeie puternică nu înseamnă femeia bărbat, Eu admir femeile care sunt în contact cu feminitatea lor, care știu ce înseamnă puterea femnină și se manifestă cu asumare din poziția de femeie, în toate rolurile sociale.

O astfel de femeie, este pentru mine Andreea Marin. Recunosc că am avut norocul să lucrez cu ea și să văd dincolo de percepția publică, să o apreciez ca Om, ca profesionistă, ca femeie, ca mamă. Așa că am fost tare încântată când mi-a dat acordul să fac cu ea un interviu pentru rubrica mea dragă de pe blog, unde stau de vorba cu oameni minunați, care mi-au marcat cumva viață.

Despre cum este să fii femeie în România, aș vrea să vorbim dragă Andreea. Nu îmi plac comparațiile în general, dar cred că uneori este bine să mai facem un soi de analiză realistă a ceea ce percepem noi a fi normal, față de ce se vede din alte unghiuri. Așa că o să te invit în acest interviu să ne povestești despre ce fel ai văzut că trăiesc și simt femeile din România, dar și din alte țări unde ai umblat, că jurnalistă, că reprezenta UNICEF..

Cine ți-a fost model feminin în viață și care îți sunt superputerile de femeie?

Mama, negreșit, ea e îngerul meu păzitor încă de când aveam 9 ani și s-a stins în brațele mele. Dar îi semăn tare bine și am moștenit-o atât fizic, cât și ca mod de a fi. Superputerea mea? S- ar putea să vă uimească răspunsul, dar aceste e… suferința. Viața mi-a dat o grea cumpănă, urmată apoi și de altele, împletite cu cele bune, care m-au ținut în picioare. Suferința, însă, m-a învățat să văd și să simt realitatea, să văd lucrurile și oamenii dincolo de aparențe, să empatizez, să îmi pese și să fac tot ce îmi stă în putere să aduc lumina acolo unde întunericul se crede stăpân pe viața noastră. Deci suferința nu a reușit să mă îngenuncheze, mi-a folosit doar că lecție și ca șansă de conștientizare, că sursă de idei pentru a schimba răul în bine. Și, astfel, m-am definit că om, pentru că asta a devenit calea mea. 

Cum este să fii femeie în TV?

Televiziunea era, acum cam un sfert de secol, când am cunoscut-o eu, un miraj, dar și o treabă serioasă. Nu semăna cu televiziunea frivolă de azi. Era o provocare, un mod de a învața, de a vedea și cunoaște lumea, de a construi, întrând în milioane de case cu mesajul tău. Nu era despre bârfe și scandaluri, ci despre emoția care ne lega prin intermediul micului ecran. Că erai femeie sau bărbat, era mai puțin relevant, cert e că eu am simțit că pot schimba destine în bine și publicul a îmbrățișat intenția mea. Ea s-a transformat, din vis, în realitate, și asta a fost șansa mea. Și a atâtor vieți care s-au schimbat în mod real și profund, odată cu interacțiunea noastră. 

De ce majoritatea proiectelor tale sociale se adresează femeilor? Ce ai învățat despre aceste femei în aceșți ani?

Probabil că sufletul meu simte mereu nevoia de a umple un gol și astfel îi aduc adesea un omagiu mamei mele. Am învățat despre femeile românce că nu se prețuiesc destul, deși ar merita, că nu se iubesc, își pun mereu speranța în iubiri uneori iluzorii, și e păcat. Încerc să schimb adesea această realitate, prin proiecte în care femeia să își cunoască drepturile și să își conștientizeze meritele. 

Ce ai vrea să schimbi în modelul de comportament al femeii din România?

Balanța aceasta, acum dezechilibrată, între eforturile pentru alții și dedicarea pentru împlinirea responsabilităților lor, pe de o parte, dar și prețuirea de sine, pe de altă parte, care e foarte importantă pentru sănătatea oricărui om, în fond. Și tu eșți importantă. Și tu meriți puțin timp pentru ține, pentru sufletul și evoluția ta. Nu furi ce se cuvine altuia când îți oferi atenție și ție. Nu faci economie când tot amâni grija pentru sănătatea ta. E greșit să gândeșți așa, în numele sacrificiului etern pentru alții, pentru ce e necesar sau corect. De fapt, corect e să fii tu bine, ca să fii sursă de bine pe termen lung și pentru cei dragi și în putere să-ți duci la capăt responsabilitățile. 

Am un prieten bun din India, care după ce a stat în România o vreme, și-a luat o soție româncă, și mi-a spus cu convingere că noi femeile din România nu suntem atât de discriminate pe cât ne credem, că în realitate femeia din România este cea care decide în general în hotărârile de familie și că în comparație cu ce fel trăiesc femeile în India sau în multe alte culturi din lume, noi româncele am făcut mari progrese în materie de drepturi. Cum se vede de la ține realitatea, dragă Andreea, după ce ai făcut sute de proiecte pentru femei?

Depinde de nivelul de emancipare a soției din poveste și de comparația făcută, de reperul ales de acel soț. Eu cred că se poate mult mai bine și cred că acest caz nu face parte din majoritate. Șțiți câte femei din România, nu neapărat cu un nivel scăzut pecuniar sau de educație, acceptă un stil de viață lipsit de respect și demnitate, de rușine, de teamă, de gura lumii, pentru că au copii și, în mod greșit, se gândesc că lor le e mai bine într-o familie, chiar dacă e de fapt disfuncțională? 

Solidaritatea feminină se manifestă în ce condițîi? Cum activezi această forță a grupului când te adresezi femeilor?

Pur și simplu, transmit cu sufletul ceea ce simt. Simplu, cinstit și direct. Nu fac marketing, ci apeluri în care se vede că pun inima mea. Și cu argumente clare pentru toată lumea. Le simți, le înțelegi, de aceea simți și să te implici.

Hai să vorbim și despre femeia 40+ care este ca într-un con de umbră în România. Care sunt principalele ei probleme, tabuurile și mai ales care sunt atuurile ei de care organizațiile sau brandurile nu par conștiente?

Cred că deranjează cel mai mult ideea preconcepută că, dacă ai peste 40 de ani, nu te mai poți angaja ușor, pentru că nu mai eșți în stare să te adaptezi, să înveți lucruri noi, să fii în pas cu vremurile. Sau ai familie și responsabilități în consecință care te-ar împiedică să dai tot ce ai mai bun la muncă. Evident că este o idee greșită. Totul ține de felul de a fi al fiecărui om, de fapt.

Eu mă apropii de 50 și, orice aș face, fac temeinic, nu caut motive ce țin de viață personală să trag chiulul la muncă. Și asta pentru că mi-am creat o disciplină, pentru că pot, pentru că vreau. Majoritatea femeilor fac astfel. Deci nu există niciun motiv pentru a fi discriminate. Apoi, o altă discuție este că, din aceleași motive și pentru că feminitatea implică o anumită sensibilitate, nu ar fi în stare să facă față unui post de conducere. Dimpotrivă, aș spune, o femeie aduce un plus într-o astfel de poziție. Și se zbate să obțînă tot ce e mai bun. Mai sunt și alte limitări, desigur, dar am ales să le punctez pe acestea acum. 

Femeia care divorțează în România are provocări, pe care societatea le trece sub tăcere? Ce povocari ai avut tu de dus, ce ai văzut în comunitatea ta și mai ales ce crezi că am putea face altfel că grup, sau comunitate?

Există și aici idei preconcepute, dar recunosc faptul că eu sunt o fire mai puternică și nu m-am ghidat după părerile altora. În fond, nimeni nu trăiește în papucii mei. Eu știu ce simt, ce merită viață mea, care îmi sunt limitele și nu trebuie să trăiesc cu teamă părerilor celor din jur. Merităm să fim respectați, iubiți, să simțim demnitatea în relațiile noastre, dacă acestea dispar sau sunt afectate, merităm să putem alege dacă vrem să alegem un alt drum, fie că suntem bărbați sau femei. 

Care sunt 3 valori mari pe care le-ai transmis Violetei ca femeie?

Respectul de sine și pentru cei din jur, cunoașterea propriilor drepturilor, muncă pentru a avea acces la o viață mai bună, iubirea ca motor al vieții. 

Care este lecția cea mai valoroasă pe care ți-a dat-o viață, din perspectiva de femeie?

Faptul că, uneori, pot și eu să greșesc și nu e o dramă asta, nu trebuie să fiu perfectă, dacă am conștiința împăcată că mi-am dat silința, e destul, nu trebuie să trăiesc conform așteptărilor celorlalți. 

Care este definiția puterii feminine pentru ține?

Capacitatea de a-ți păstra feminitatea chiar și atunci când trebuie să supraviețuieșți unor experiențe, care te pun la grea încercare. 

Ce am putea face pentru a ajuta femei că cele din Afganistan, care trăiesc în societăți abuzive?

Să nu întoarcem privirea în altă parte, pentru început, să ne pese. Să ne unim forțele cumva pentru a transmite cât mai puternic un mesaj umanitar la nivel planetar: nu putem suporta și permite atâta întuneric, nici în viețile noastre, nici în ale altora. 

Dacă ai avea șansă să revii pe Pământ într-o altă viață, ce ai alege să fii?

Mamă. E cea mai frumoasă viață, pentru care îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu.