Când eram mică mă cățăram în copaci, pe mormane de baloți de paie, în pod, oriunde se putea să fiu la înălțime. Îmi plăcea tare să mă rup cumva de lumea “de jos”, să privesc ca pisicile totul de la înălțime și să mă arunc de sus, poate zbor un pic. Citeam pe sub bancă Jules Verne și îmi doream să plec “Cinci săptămâni în balon”, mă aruncam cu umbrela deschisă din pod, ca Mary Poppins și mă visam o libelulă colorată, ca să pot zbura cât mai mult și cât mai sus.

Evident că în copilăria mea comunistă nu aveam mari șanse să mă apropii de un avion, așa că zborul era doar un vis.. Ce norocoși sunt copiii de azi, care pot zbura de mici! Dintre ei mulți vor face din zbor o meserie sau doar o mare plăcere, cum este cazul meu. 

Dan Chiriac, Head of the Microlights and Balloons Division – Aeroclubul României

Mi-am dorit și vara aceasta un zbor cu balonul. Pe Dan Chiriac, de la Aeroclubul României îl cunosc și apreciez de mulți ani. A fost primul pilot cu care am zburat cu balonul cu aer cald. Îmi amintesc că, atunci când l-am văzut prima oară, lângă nacela balonului de la Aeroclub, mi s-a părut că am dat nas în nas chiar cu Jules Verne! Mai târziu, ascultăndu-l povestind cu pasiune despre zbor, despre cei 25 de ani de experiență în zbor, imaginea lui s-a amestecat în mintea mea și mai tare cu cea a autorului copilăriei mele! 

Să știi să faci din zbor și o poveste frumoasă este un talent! Și Dan îl are! Nu o să uit niciodată cum am plutit cu balonul pilotat de el peste un câmp uriaș de floarea soarelui.

Să primești sau să oferi în dar cuiva drag un zbor cu balonul, pentru mine este ceva tare frumos. Cred că toată lumea ar trebui să aibă șansa să zboare cu balonul măcar o dată în viață. Este un altfel de zbor!

Te simți cumva și pasăre și observator! Este și romantic și surprinzător. Este adevărata plutire lină, care îți dă răgazul să simți cât de multă frumusețe este în Viață și cât de puțin ne lăsăm să plutim prin ea.

Știu că pentru mulți pasiunea mea pentru zbor este o ciudățenie. Dar ea nu are legătură cu adrenalina, cu vanitatea de a privi lumea de sus. Pentru unii ca mine, zborul este doar singurul moment în care reușesc să se detașeze și relaxeze deplin. În zbor, eu simt că pot cu adevărat să las controlul! Să mă las cu totul în mâna Universului și atunci am șansa să simt și să văd Viața așa cum este. Un joc uriaș, fabulos de frumos, pe care îl poți strica prin frici, blocaje, ură, invidie, neînțelegeri de orice fel, nevoie de control, vanitate. Toate astea sunt ca un fum, când ești în aer!

De sus, totul se vede colorat, la dimensiuni care nu mai contează așa mult și îți schimbi brusc perspectiva! O porție de zbor, mai ales cu balonul, te face să trăiești cu totul în prezent, un prezent așa frumos! Este acea poveste în care omul crede de sute de ani! Povestea despre libertate, despre nori “pufoși”, soare blând și mai ales acea senzație deplină de aici și acum!

Dacă vă simțiți prinși în prea multe griji, dacă orizontul vă este prea închis, dacă nu mai știți gustul libertății și ați uitat că Viața este despre plutire, va recomand zborul cu balonul! 

Eu îi recomand pe dragii mei prieteni de la Aeroclubul României, dar până la urmă vă găsiți voi pilotul și balonul potrivit! Eu promit să revin și cu un interviu de poveste cu Dan Chiriac, pilotul cu care eu am zburat și vara aceasta. Mulțumesc pentru amintiri de poveste, Dane!