Pe principiul de ce ți-e frică nu scapi, am reușit și eu să dau nas în nas cu domnul Covid de două ori în același norocos an 2022. O întâlnire dură, care m-a făcut praf vreo câteva săptămâni, de fiecare dată. În aprilie am scris un articol în care împărtășeam experiența și ce am înțeles din ea, dar nu am apucat să îl public și m-am luat cu viața. Probabil că s-a simțit nebăgat în seamă covid-ul și după termenul regulamentar de imunizare a revenit cu altă formă, la fel de plină de învățături.
În aroganța mea de femeie activă am și uitat că trec lunile, că mi-am pierdut imunitatea și relaxată m-am expus de zor în mulțimi de oameni, care îmi plac așa de mult. Și cum prea multă aroganță se asortează bine cu un nou covid m-a trântit iar la pat vreo 10 zile și mi-a lăsat și niște amintiri să mă țină, în caz că poate îmi va fi dor de el.
Citisem în anii aceștia că simți când te invadează covid-ul și că este foarte diferită senzația, dar recunosc că mi se părea o exagerare scrisă de amorul descrierilor picante, așa că atunci când m-a lovit, m-a șocat.
Era o dimineață de luni, care începuse deja foarte prost, cu un om drag foarte bolnav, o salvare, ore de așteptare pe străzile din fața spitalului Floreasca. Pe fondul acestor experiențe grele oricum eram tot mai obosită și speriată. Și brusc a început să mă doară atât tare în gât de ziceai că am înghițit un cactus. Am plecat spre casă să îmi trag sufletul și în scurt timp am început să simt senzații ciudate în corp, care se accelerau de la minut la minut. Ca și cum ceva extrem de toxic mi-a intrat în trup, ca un noroi care se împrăștia prin fiecare parte a corpului, invadând fiecare celulă.
În doar câteva ore îmi simțeam capul explodat, tot corpul inflamat și dureros și mai ales aveam senzația aceea îngrozitoare că acest dușman nevăzut se împrăștie în fiecare celulă și eu nu pot face nimic să îl opresc.
Sentimentul acesta de corp invadat a venit la pachet cu panică, pe care nu am crezut că o pot trăi. Cred că dacă boala se declanșa în același timp și la mine și la Inia, nu duceam senzația asta înmulțită cu doi. Măcar le-am trăit pe rând.
Dacă multă lume la covid a dormit foarte mult, eu am fost fix invers. Deși îmi era tot mai rău și fizic nu mai făceam nimic coerent, agitația din celulele mele se traducea psihic în agitație și mai mare. Ca un leu în cușcă am fost 2 săptămâni, cât am stat în izolare, am tot încercat să fac yoga și din cauza tusei și problemelor de respirație nu îmi ieșea nimic, iar asta mă panica și mai tare. Chiar sunt dependentă de yoga mea și faptul că nu o puteam face a fost mai rău ca lipsa gustului sau alte cadouri marca covid.
Ce înveți rapid, când dă covidul peste tine?
- Ce oameni îți sunt cu adevărat aproape;
- Cât de norocos ești dacă ai printre aceștia persoane cu simț practic, care chiar acționează ca să te ajute rapid;
- Cât de mult contează o încurajare și o vorbă bună, chiar dacă îți este șoptită la telefon:
- Cât de multe prostii se scriu on-line, care mai rău îți fac, dacă nu apelezi la surse de informații serioase, la medic;
- Cât de multe poți duce, dacă reușești să îți păstrezi calmul și le iei pas cu pas pe toate;
- Că nimeni nu moare fără tine cu adevărat și că mai bine iei o pauză până ești funcțional, în loc să încurci;
- Că dacă nu ai răbdare și încredere că vei trece cu bine, mai mult îți lungești boala sau chiar o complici.
Și dacă inițial mă consolam cu gândul că măcar mă imunizez după boala asta și mă relaxez de tot în materie de măsuri de protecție, acum când știu cât am tras-o de două ori sunt și mai convinsă că măsurile de prevenție sunt pe termen lung cele mai valoroase, și orice ajută cu adevărat pentru un sistem imunitar pregătit este binevenit.
Și am mai înțeles ceva după ultima întâlnire mai dură cu Domnul Covid. Că nu aroganța mă salvează în fața provocărilor Vieții. Ci starea de prezență, puțină grijă și blândețe față de mine, conștientizarea că dacă vreau să am grijă de alții trebuie mai întâi să am mare grijă de mine. Cu o viață bine trăită și conștientă suntem toți datori, și provocări de genul covid cred că fix asta ne învață. Să ne iubim și să fim prezenți cu adevărat în viața noastră!