Diferența dintre blând și fraier

Nu am reușit să înțeleg niciodată care este limita sau diferența dintre a fi blând și a fi fraier. Pot să citesc și să o pățesc mult și bine, că tot mai am de învățat. Nici măcar în teorie lucrurile nu par clare, iar de la teorie la practică este oricum cale lungă. 

Se tot zice că este bine în viață să fii bun și blând cu alții, dar în practică totul pare de-a-ndoaselea. Ca să fii un supraviețuitor în lumea modernă se vede treaba că mai valoroase îți sunt ambiția, duritatea, capacitatea de a pune limite, de a-ți vedea propriul interes, de a vedea și profita de oportunități, fără a te înmuia în fața celor care pierd în urma ta. 

Acestea sunt doar câteva dintre “învățăturile” nescrise ale societății moderne, iar pe una ca mine o bulversează diferența dintre realitatea aceasta și ce am învățat de mică, dar mai ales ce învăț de ani buni, din toate cărțile sau teoriile care țin de spiritualitate și dezvoltare personală. Parcă lucrurile se contrazic prea tare și este tot mai nesănătoasă confuzia aceasta dintre ce lăudăm ca principii morale sau teorii de viață umaniste și ce trăim în realitatea de zi cu zi.

Una spunem și alta facem 

Eu, în viața profesională am mai învățat să aleg cauze, oameni, proiecte care rezonează cu valorile mele și sunt ok, dar în relațiile cu cei apropiați, confuzia pare tot mai adâncită de așa zisa evoluție modernă a oamenilor și a teoriilor.

Ca părinte trebuie să fii blând, empatic, iubitor, dar și autoritar, cu reguli cât mai clare, limite bine negociate. Și aici este o adevărată “industrie” a parenting-ului, care se chinuie să pună în practică aceste principii, care pentru mine sunt contrare și greu de armonizat. Eu am deja 15 ani de studiu în domeniu și am pierdut șirul specialiștilor pe care i-am ascultat, nu mai spun al proiectelor la care am lucrat, iar de fiecare dată când am crezut că am priceput calea, mă provoacă iar fata mea. Și cum știu că un copil va face mai mult ce vede decât ce îi spun, sunt mereu pusă pe învățat și caut soluții zi de zi.

Dacă în relația părinte copil zici că fiecare etapă este nou prilej de învățare și dezvoltare pentru tine ca părinte, în relația de cuplu fiecare învățătură la 40+ vine deja cu cicatrici și cu senzația că timpul trece prea repede ca să o mai ții din greșeală în greșeală.

Femeia să fie blândă și să “își țină bărbatul”

În relația bărbați – femei sunt alte mari diferențe între teorii și modele, între ce zicem și ce facem, că te apucă durerile de cap sau de inimă.

Dacă ai asimilat de mică, din societate, modelul în care femeia trebuie să fie “blândă” și să învețe “să își țină bărbatul” punând nevoile ei pe ultimul loc, tăcând din gură când o doare, învățând să aștepte să fie văzută, măcar din când în când, e posibil ca la un moment dat să te trezești și să te saturi. Doar că este cam greu după ani de “blândețe” să vrei să ai autoritate, să îți negociezi cu succes nevoile, să te poziționezi altfel în relație.

Dacă înveți să fii stăpână pe viața ta, pierzi aura de femeie vulnerabilă, prințesă delicată, care are nevoie să fie salvată de prinț. Și ajungem la contradicția modernă din relațiile de cuplu.

Dacă ești femeie trebuie să fii și blândă, și vulnerabilă, și delicată, un strop neajutorată, dar și să îți cunoști nevoile, să ți le susții, să fii și independență, să fii puternică, dacă s-ar putea de fier. Să iubești romantic, dar nici să nu lași garda jos, căci ferească sfântul să fii mai presus de bărbat, dar nici mai prejos. Și dacă plângi, de ce plângi, dacă nu te lași ajutată și nu arăți că nu mai poți, de ce te dai femeie bărbat. Dacă lași garda jos și te îndrăgostești, de ce nu vrei să te întorci la statutul de femeie dependență și “ascultătoare”, că doar așa e în familie. Și pot să înșir aici încă cinci pagini de stupide contradicții pe care le găsești și în cărțile despre relații, și în realitate. 

Și să nu credeți că aceste confuzii, această mare varză de așteptări și dezamăgiri sunt doar în lumea femeilor. Nu, am tras cu urechea la prieteni bărbați și nici la ei nu mai este nimic clar la categoria relații, mai ales dacă au avut “norocul” să treacă printr-un divorț.

Fiecare își caută lecția în cele mai dureroase experiențe de viață, toți sperăm că vom mai învață ceva și vom mai avea șansa unor momente de fericire, în lumea asta confuză, modernă.

Eu după atâta citit, învățat pe propria mea piele, la terapie, yoga sau alte demersuri de dezvoltare personală, încă nu pricep care este diferența dintre blând și fraier, încă experimentez, dar am descoperit o nouă variantă de a învața într-un mod tare plăcut. 

Am redescoperit de curând că un cal sau un șoim nu te vor asculta niciodată dacă nu știi să ai autoritate asupra lor, dar și blândețe, așa că o să încerc să învăț să călăresc, în perioada următoare, pentru a pricepe cum se amestecă blândețea asta cu autoritatea, cu speranța că apoi voi aplica și în restul vieții mele, această valoroasă învățătură.

Cu șoimul am reușit să mă înțeleg doar cu blândețe, dar la cai am multe de învățat. Promit să scriu curând tot ce am început să trăiesc alături de oamenii dragi de la Victory Horses și să împărtășesc învățături despre cum poți fi blând și cu autoritate.