Dacă mă întrebi repede la ce nu pot renunta, eu răspund mereu un singur cuvânt. La IUBIRE. Și nu e un clișeu de fată de pension, este o realitate pe care am învățat să o accept de când eram mică.

Îmi place să trăiesc iubire în toate formele ei. Știu că sună ciudat, dar am momente în care și pisicii mele îi spun că o iubesc, și simt asta din tot sufletul. Dacă v-ar pupa pe barbă cum îmi face mie dimineața, cred că ați ajunge și voi să simțiți asta.

Dar mie îmi place și să analizez în câte forme reușesc eu să simt iubire, și unde se manifestă în jurul meu.

Una dintre cele mai frumoase povești de iubire adevărată am văzut-o la Nana și Nanul meu. Sunt cei care m-au botezat. 50 de ani de iubire profundă pare în vremurile noastre o utopie. Suntem prea grăbiți și ocupați să mai fim cu adevărat fericiți, să mai dăm cu adevărat atenție și grijă celui de lângă noi, șansa a doua când a greșit, când poate a reacționat din eul de copil profund rănit, din eul de fost iubit rănit la rândul lui, din eul copil care a așteptat atenție prea mult, când era mic. 

De ce să te străduiești să te oprești un pic, să analizezi posibilele motive de conflict, să comunici deschis și mereu cu partenerul, să înveți să faci lucrurile altfel, dacă acum este așa simplu să fugi și să cauți alt partener? Relațiile ajung fast food pentru suflet, de la o vreme. Dar noi nici nu mai visam la o iubire de o viață. Cum să te imaginezi pe patul de moarte, având atâta iubire pentru partenera ta încât să îi scrii a nu știu câta scrisoare de iubire, în care să îi mulțumești că a existat în viața ta și să îi ceri la urmă să te ierte că o lași singură pe pământ? Cum să nu visezi la asemenea iubire? 

Mona din “Steaua fără nume” a lui Mihail Sebastian e mai aproape de modelul femeii din ziua de azi, care renunta ușor la iubire. Ne simțim rupte între modele opuse de relații și la urmă alegem adesea să nu mai credem deloc în iubire. Cum altfel să îmi explic numărul mare de femei care preferă un soi de singurătate, cu sau fără pisici?

După ce am divorțat și mi-am redescoperit cu suferință multă gustul libertății am început să înțeleg aceste femei. Ajungi să îți placă așa tare să fii responsabilă doar de fericirea ta și cel mult de cea a copilului tău, că pare fără sens să mai faci efort și pentru altcineva. Da, iubirea împărtășită într-o relație nu vine fără efort. Și fix asta nu mai facem. Prea obosiți de ce ni se pare urgent în viață, nu mai ajungem la ce contează cu adevărat în relații. Și ne găsim atâtea motive să ne zicem că o să trăim fericiți oricum.

Cum ziceam la început, indiferent de costuri și suferințe, eu nu mă văd în stare să renunț la iubire, în orice formă ia ea în viața mea. Și pentru asta am învățat că ține de cât muncesc eu să mă deschid, să păstrez ce primesc mai frumos de la Viață. Dar și să învăț ce înseamnă iluzie de iubire, atât de bine mascată uneori. Sunt toate lecții și cursul de iubire eu nu vreau să îl ratez, indiferent cât mă “costă” asta.  

Tu știi la ce nu ai putea renunta în viață?