Am ajuns să cred că oamenii intră în viețile noastre doar la momentul potrivit, când suntem pregătiți pentru “darurile” lor. O știu pe Dina Bento de mulți ani, dar cred că am devenit cu adevărat deschisă în fața ei odată cu această pandemie. Am descoperit în spatele unei femei, pe care o admiram pentru cum scria pe blogul mamipetocuri.ro, o prietenă cu care împărtășesc multe valori, o profesoară de portugheză plină de răbdare, o parteneră de evenimente, la care visam deja de prea mult timp, o scriitoare pasionată și caldă, un om cu care simți că poți muta munții la nevoie. Dar dacă este ceva ce ne leagă, cu siguranță este nevoia de a susține mamele și copiii în general, într-un soi de autovindecare și grijă de sine.
După ce am citit ca pe apă cele două cărți ale ei Destin de mamă, după ce am început să învăț despre fascinanta cultură portugheză de la ea, după ce am simțit câte ne leagă, ne-am apucat să organizăm împreună și întâlnirile Petrecerea mamelor care își fac timp cu ele, care ne aduc bucurie mare atât nouă ca organizatoare, cât și mamelor care sunt prezente la Green Tea, totul sub conceptul Dinei – Destin de mamă.
Venirea pe lume a unui copil zgâlțîie universul unei femei. Ce aduce ca schimbări de viziune?
Dina: În primul rând, faptul că nimic din ceea ce credeai că știi nu se aplică. Până să devenim părinți, din experiențele cotidiene de zi cu zi, cu ajutorul a ceea ce vedem pe stradă sau la prietena cea mai bună ne creăm ideea de cum am fi noi în această ipostază. Surpriza e că, abia când ajungem acasă cu propriul nostru copil, realizăm că ținem în brațe un bebeluș unic, alături de care e nevoie să învățăm să trăim împreună, pentru a ne împlini în rolul de părinte. Iar această învățare nu e întotdeauna ușoară, dar este cea mai înălțătoare și cea mai aducătoare de realizări.
Și de aici, absolut tot din ceea ce îți ocupă timpul trece pe locul 2. Priorități, responsabilități, relații, timp liber pleacă toate de la: să fie copilul bine. Viața după naștere împlică o schimbare spectaculoasă a noastră spre un noi mai bun și mai înțelept. Iar copilul ne este ghid în această călătorie magică spre noi înșine!
Cum poate fi ajutată o mamă să facă față provocărilor, mai ales în primii ani de viață ai copilului?
Mama nu are nevoie de multe ca să le ducă pe toate acolo unde vrea. Însă, are nevoie să fie bine. Așa că de la familie și de la partener are nevoie să fie înțeleasă și acceptată cu toate cele bune și mai puțin bune, din timpul unei zile. Iar de la prieteni, să fie ascultată. Confirmarea că nu e singură în această călătorie, că este ajutată, ascultată și acceptată sunt cele mai importante 3 daruri pe care i le putem face unei mame. În mod concret, să o scoatem la o cafea, să îi dăm un telefon și să o întrebăm dacă are nevoie de ceva, să o strângem în brațe, să îi ștergem lacrimile și să îi facem o supă bună. Ba, de ce nu, să stăm câteva ore cu copilul în timp ce ea se duce la coafor sau doarme 3 ore legate.
Vedeți, nu e mult, dar poate fi totul pentru o mamă.
Cum păstrezi femeia din tine, când rolul de mamă pare să pună deplină stăpânire?
Mă închid în baie cu o cafea caldă și ascult muzică de relaxare. În ultima perioadă, caut să stau mai mult cu mine și mi-am creat anumite ancore, care mă ajută să mă conectez cu mine și să-mi caut echilibrul interior.
Un alt moment de relaxare este atunci când ies la o cafea cu prietenele mele, vorbesc la telefon cu prietena mea cea mai bună, plecată în Anglia, de unde îmi iau confirmarea că sunt bine oricum aș fi, când mă duc să-mi fac părul sau când îl rog pe soțul meu să-mi facă un masaj.
Cum se împart rolurile în famile, în mod sănătos?
Eu cu soțul meu am ajuns după destul de mulți ani la un echilibru. Asta și pentru că, la început, viața de familie cu un copil sau mai mulți implică un autoreglaj interior. Schimbă direcția și viteza unei relații și e nevoie de o recalibrare a obiectivelor, dorințelor, principiilor fiecăruia dintre parteneri. Astăzi, la noi acasă, toată lumea face aproape de toate. Dacă eu am de trimis un email urgent, soțul meu face mâncare, dacă eu mă joc cu copiii, soțul meu face curat în casă, dacă soțul meu face curat în garaj, eu plec la cumpărături. Nu există asta e treaba mea și asta a ta. Facem împreună de toate pentru atingerea unui scop comun: de a fi fericiți împreună.
Ce impact a avut maternitatea în evoluția ta profesională?
Complex. A trebuit să mă reinventez aproape complet. La primul copil am continuat profesional de unde plecasem, dar de la al doilea, a trebuit să iau decizia de a lucra de acasă, cu mult înainte de pandemie, asta pentru că nu ajungeam la timp să iau copiii de la grădiniță. Apoi, a trebuit să îmi refac prioritățile, să renunț la lucruri care îmi plăceau, dar îmi mâncau timpul, să îmi schimb programul de somn și relaxare. Fiind o persoană legată mult de viața mea profesională, nu mi-a fost tocmai simplu. Dar azi, uitându-mă în spate, înțeleg că și acea transformare a făcut parte dintr-un proces mare și greu pe care inițial nu l-am acceptat ușor, dar acum știu că a fost pentru redescoperirea mea că om și mamă. Cea care știe să renunțe, să învețe să spună nu, să iasă din zona de confort și să găsească bucuria în lucrurile simple.
Ce ți-a fost cel mai greu să duci în rolul de mamă și ce soluțîi ai găsit?
Nopțile nedormite și gestionarea relației dintre copii. Copilul cel mic s-a trezit aproape în fiecare noapte până la vârsta de 5 ani. A fost crunt. Am învățat în această perioadă luuungă să mă accept, cu mine pe fundul oceanului, să mă ridic, să mă ascult, să ascult, să stau cu mine, să plâng și să scot toate frustrările pe care mi le înghițeam în timpul zilei. Am învățat că tot ceea ce primim are un sens pe termen lung.
În orice situație de criză, soluția mea de bază este să văd partea bună dincolo de problemă. De ce se ceartă copiii? Ce nevoie eu ei acum de la mine? Ce pot face să le fie bine? Ce le lipsește? Mă duc mult în profunzime ca să rezolv.
Copiii tăi poartă moștenirea a două nații diferite. Cum îi sprijini tu să integreze sănătos ambele moșteniri?
Vorbim portugheză în casă, gătim în stil portughez și păstrăm vii relațiile de familie din Portugalia. Vizităm bunicii la ei acasă și le povestim continuu despre istoria țării din care se trag. Avem cărți cu poveșți, iar, aici, în România avem un grup de prieteni protughezi cu care ne întâlnim aproape în fiecare weekend. Din fericire, cultura portugheză aduce plus valoare la ceea ce trăim în România, iar noi încercăm pe cât posibil să o integrăm în principiile noastre de familie și să devenim un model pentru cei din jurul nostru.
Care este rolul tatălui în familie, în viziunea ta?
Fundamental, așa cum este și mama. Nu cred că un rol este mai prejos decât celălalt. Tatăl vine cu autoritatea parentală, menținerea regulilor și urmarea lor, mama este blândă și strânge familia în jurul mesei. Împreună este ceea ce se consideră împlinirea, chiar dacă vorbim de părinți separați. Tatăl va fi mereu tatăl acelui copil, iar mama, la fel. Ceea ce un copil leagă este imposibil de dezlegat uman.
Ce se schimbă în cuplu după venirea copiilor? Cum păstrezi relația sănătoasă?
Dispare sau se reduce considerabil timpul împreună. În primii ani de viață ai copilului, cred că e nevoie să se accepte această situație. Nu să excludem cu totul orice interacțiune, dar vacanțele vor fi mai obositoare, iar nopțile albe, nu de la muzică, ci de la alăptat și schimbat scutece.
Dar după 2-3 ani ai copilului, cuplul are nevoie să își rescrie obiectivele și să-și clarifice nevoile. La noi în cuplu, încercăm pe cât posibil să plecăm măcar câteva zile pe an singuri, undeva, într-o vacanță. La noi face minuni.
Cum se vede nevoia de autonomie și libertate din poziția de mamă?
Social, greu de acceptat. Mama din moment ce devine mamă trebuie să stea acasă să crească copiii. Cam asta spune regula socială nescrisă, dar împământănită în inima acestei societăți de când bunicii noștri plecau la război, iar femeile rămâneau acasă singure. Ele nu erau libere, ci, măritate.
Eu am scris și voi mai scrie mult despre libertatea femeii și a mamei. Consider că acest cuvânt pe cât este de revelator, pe atât este de prost înțeles. A fi căsătorit sau a avea un copil nu exclude nevoia de a te simți liber să ieși la o cafea cu fetele, să vezi un film singur pe canapea, să pleci într-o vacanță. A fi liber înseamnă a te simți liber cu tine însuți, a face ceea ce simți că te împlinește. Eu am și un articol pe tema asta: Iubește în așa fel încât omul de lângă ține să se simtă liber. Acolo am spus tot ce aveam pe suflet.
De ce mamele simt nevoia să se ascundă în baie?
Pentru a se conecta cu ele, pentru a se auzi, a-și auzi gândurile și mai ales, intuiția – cel mai de preț lucru cu care se naște femeia.
Ce îți hrănește sufletul cel mai mult?
Atunci când îmi împlinesc misiunea mea în viață: să scriu ca să ajut mamele, care mă citesc.
Ce înseamnă acum pentru tine Portugalia?
A doua mea casă, următoarea etapă în dezvoltarea mea personală.
Ce ai cere lui Moș Crăciun pentru mamele din România?
Puterea de a-și asculta intuiția. Să se asculte pe ele întâi și apoi vocile din jurul lor. Încredere în ele.
