Când eram închisă în casă, în pandemie, îmi lipsea tare zborul. Era ca un fel de lipsă de libertate supremă. Nu îmi este la îndemână oricum să zbor, dar îmi satisfac această nevoie din când în când. Acolo sus mă liniștesc. Știu, sună ciudat, căci pentru majoritatea oamenilor în avion crește anxietatea. Eu în avion mă relaxez. Nu mai am nimic de făcut, și mă las cu adevărat în mâna soartei. Și asta pentru mine e mai grozav ca orice terapie, sau masaj relaxant. Dar pentru a mă putea bucura de plutire, de detașarea asta supremă am nevoie să am încredere în pilotul, specialistul cu care zbor. Nu sunt o căutătoare de adrenalină sau o zăpăcită care nu știe cum să își încerce norocul pentru un strop de aventură. Iubesc senzația de plutire, iubesc senzația pe care o simt la decolare sau aterizare, dar am și citit mult despre avioane, despre statisticile care fac cu adevărat din aparatele de zbor mijloace de transport mult mai sigure decât mașinile.

Când am avut ceva mai multă libertate de mișcare, am ales să îmi fac singură un zborcadou.ro! L-am cunoscut pe Sebastian Radu și pe “Bunicul” și mi-am luat porția de cer albastru și plutire, la care visam de o pandemie. A fost o regăsire timidă a plutirii și un soi de conștientizare la care nu mă așteptam. Am simțit că eu aleg să îmi iau plăcerea de a fi mai aproape de cer, fiind conștientă de riscuri, pe care le-am asimilat rațional acum mulți ani, când am urcat prima oară în avion. Stare de inconștiență am avut când eram copil și m-am aruncat cu umbrela din pod. 😊 Nu recomand nimănui genul acesta de risc indiferent de vârstă și mă bucur că există oameni ca cei din Asociația Iubim Aviația, care fac din zbor ceva posibil și pentru cei care au căpătat cumva anxietatea zborului, cei care vor să zboare mai mulț, dar nu știu cum, celor care sunt foarte tineri și au nevoie doar de puține încurajări ca să își facă o carieră în aviație.

Sebastian Radu este un coleg de meserie, un journalist pasionat de zbor, care și-a asumat de peste zece ani să promoveze aviația în rândul publicului larg. El este aproape în fiecare weekend pe aerodromul de la Șirna, unde este ca un argint viu printre avioane și oamenii care vin mai entuziaști sau mai temători să își primească încurajările de a zbura, sau cadourile mult visate. El este și în spatele proiectului Frica de zbor, unde cei care vor să își depășească această barieră primesc mult suport. Când ne-am văzut la Șirna nu a fost chip să îl prind la povești despre pasiunea noastră comună. 😊 Așa că l-am invitat la un interviu aici, despre cer, despre zbor, despre cum este să îți urmezi pasiunea și să îi ajuți și pe alții.

Cum se vede cerul când ești în avion? 

Te poți bucura mereu de soare!

De ce cerul tău e mai altfel decât cerul văzut de jos?

Pentru că te poți bucura mereu de soare, pentru că ajungi să îl cunoști când îți permite să te ridici spre el, și pentru că, așa cum a spus cândva Leonardo DaVinci – „odată ce ai încercat zborul, vei păși întotdeauna pe Pământ, cu ochii ridicați spre Cer, acolo unde ai fost, și vei dori mereu să te întorci”.

Să fii curajos să zbori înseamnă să…?

Dar nu este despre curajul de a zbura. Este despre curajul de a lăsa toate problemele, grijile, gândurile jos și a te deconecta complet de cotidian. 

Când ai descoperit zborul?

Twenty kilos ago. Pe vremea când eram un puști curios, care a pus întrebarea potrivită, omului potrivit. Cam pe la 18 ani, când eram în clasa a XII-a. De atunci, zborul a devenit parte din mine și am evoluat atât personal, cât și profesional, inspirat și ajutat de acesta. 

Ce face asociația pe care o conduci?

Promovăm și susținem aviația. Un domeniu „mistic” pentru publicul larg, pe care încercăm să îl facem înțeles astfel:

  • În sprijinul pasagerilor cu frică de zbor
  • În sprijinul copiilor – prin workshop-uri și live-uri prin care ne dorim să îi îndrumăm și motivăm. Totodată, din această vară le pregătim și alte surprize
  • Prin orice alte activități întreprinse. Că de exemplu, zile speciale de zbor dedicate fotografilor sau celor care își doresc să descopere mai în detaliu cariera de pilot. 

Mai multe detalii: pe zborcadou.ro

Cum îi ajuți pe cei care nu reușesc să scape de frica de zbor?

Îi punem față în față cu specialiști, piloți, personal aeronautic. Înainte de pandemie, organizam workshop-uri prin intermediul cărora aveau ocazia să găsească răspunsuri la toate întrebările care-i macinau. Pe scurt, îi ducem în culisele aviației și, în principal, le arătăm că oamenii aviației sunt foarte pasionați de ceea ce fac și doresc să împărtășească asta și celor de lângă ei. Ulterior, primim mesaje prin care ni se recunoaște „strategia” – călătoresc mai liniștiți, fiind mai informați (și sincer deja puțin pasionați).

Acum, cu pandemia, încercăm să ne raportăm 1:1 și invităm persoanele cu frică de zbor direct la aerodrom, unde discutăm și chiar zburăm cu aeronave de școală. Am pus la punct și un podcast dedicat aviofobilor, prin care pot parcurge și înțelege o călătorie aeriană în confortul casei, în drum spre aeroport etc. Detalii găsiți aici fricadezbor.ro

Ești înconjurat de oameni pasionați de zbor. Ce este diferit în modul lor de a se raporta la viață?

Cel mai vizibil: bucuria de a le insufla și altora această pasiune, de a-și aduce contribuția la a promova aviația și zborul. 

Cea mai frumoasă amintire a ta din aer?

Una dintre decolările din școala de planorism: două planoare, într-un curent de aer ascendent, iar deasupra noastră un uliu, care ne privea ca un adevărat mentor.

Ți-a fost vreodată frică în zbor? 

Îmi este doar frică să nu zbor! La început îmi era greu să mă agit o zi întreagă pe aerodrom, povestindu-le tututor despre zbor, ajutând la buna desfășurare a activităților, iar eu să nu mai am timp să efectuez „o tură pe sus”, alături de un instructor sau pilot. Cu timpul, însă, m-am obișnuit cu acest lucru, iar astăzi sunt chiar dispus să îmi cedez zborul oricui dorește. 

Cine poate face cursuri de zbor și cum? 

Noi promovăm întotdeauna cursurile organizate de prietenii de la Aeroclubul României. Cei cu vârste până în 23 de ani le pot face chiar gratuit!

Cum poate fi încurajat un copil pasionat de zbor să îsi urmeze visul?

Arătându-i cum este o zi din viața unui pilot, aducându-l la aerodrom să descopere mai multe despre aviație și povestindu-i despre cum îi va schimba viața, dacă se înscrie la Aeroclubul României, la cursurile gratuite. Și nu trebuie să fie pasionat. Trebuie doar să își dorească să facă ceva pentru sufletul lui, în timpul liber, să învețe ceva nou. 

Vezi viitorul omului mai mult în zbor sau tot cu mașinile?

Grea întrebare. Aș putea să răspund că în țară, pe drumurile interne, văd un viitor în zbor. Asta pentru că numărul piloților privați s-a înmulțit și la fel și al aerodromurilor, precum și al celor care oferă spre închiriere aeronave.

Ne vedem la zbor!