Am auzit această propoziție cred că la primele cursuri de la facultate. Printre studenții la jurnalistică, pasionați de cuvinte nu era decât un clișeu. Apoi am avut și noi cursul foto cu tot felul de provocări. Pe atunci nu se publicau sute de mii de imagini pe minut în social media. Atunci încă nu era la putere fotografia digitală. Ne străduiam să ilustrăm textele noastre de reportaje cu imagini cât mai inspirate. Părea simplu la început, după care am realizat că și fotografia este o artă și că dacă nu ai acest talent nu reușești să transmiți mai nimic prin poză ta, indiferet cât este de scump aparatul tău.
Acum ani buni am cunoscut-o pe Cristina Nichituș Roncea la o ședință foto cu eroi de la radio. M-a surprins calmul ei și cum vorbea fără cuvinte cu fotografiile ei. Am rugat-o apoi să îmi facă și mie fotografii și am fost surprinsă să mă văd prin ochii ei altfel decât mă vedeam în oglindă. Știam de la colegi că nu prelucrează fotografiile ca alți fotografi profesioniști și asta m-a făcut să o admir și mai mult. Când am văzut-o însă la o ședință foto cu copii mici am realizat ce înseamnă cu adevărat pasiunea. Să ai atâta răbdare cu cele mai năzdravane și agitate modele, asta da pasiune!
În ani am făcut din vizitele la Cristina în studio niște borne ale trecerii timpului. Am ani în care mi-a prins în poze tristețea din priviri, alți ani în care m-a adus mai mult în redescoperirea feminității mele, ani în care m-a imortalizat ca mamă, ani în care mi-a prins nerăbdarea în priviri. Nu știu cum face ea să scormonească în sufletul omului prin aparatul foto, de aceea am invitat-o să vină în lumea mea, a cuvintelor și să îmi răspundă la un interviu. Să ii mai facă și ei altcineva un portret.. 🙂
O imagine face cât o mie de cuvinte. Ce crezi tu despre această frază pe care eu îmi amintesc că am învaţat-o la facultate?
Adevărat! Mai ales astăzi, când trăim într-o lume a vizualului. Ceea ce îmi propun eu în plus este ca acea imagine nu numai să vorbească, dar să transmită și un sentiment care să-ți încălzească sufletul. Şi mai mult, cred că o mie de cuvinte pot rămâne sărace fără o fotografie care să le ilustreze. Cred că unui text bun îi trebuie o fotografie pe măsură, care să îl pună în valoare. Acest gând vine, desigur, din anii petrecuţi în presă, din experienţa de fotoreporter.
Când ai descoperit că ai acest talent şi te-ai apucat de fotografii?
Talent? Nu ştiu.
Pasiune? Dintotdeauna. Din copilărie. Aveam aparatul foto al fratelui meu mai mare şi developam filmele împreună, în camera obscură. Şi acum îmi amintesc mirosul de revelator, nerăbdarea și bucuria de a vedea cum apare imaginea pe hârtia fotografică.
Eu când lucrez cu ține am senzaţia că vezi dincolo de om şi că ai cumva puterea de a pune în fotografie ce alţîi nu văd. Cum faci asta?
Puterea aceasta specială despre care spui vine, cred, din bucuria pe care o simt când fotografiez, când ochiul, mintea şi sufletul se conectează cu ceea ce se vede prin vizorul aparatului foto, iar tot ce e în afară subiectului de fotografiat se estompează, defocalizat. În fotografie, înveţi să îţi rafinezi răbdarea, așteptarea celui mai potrivit moment, mai ales atunci când fotografiezi stări, oameni, copii.
Ai lucrat în trusturi mari de presă mulţi ani. Cum a fost atunci şi de ce ai plecat?
Trustul de presă a fost, pentru mine cea mai bună şi dinamică şcoală de fotografie, cu zile pe care le începeam la o conferinţă de presă pentru “Ziarul Financiar”, continuam cu ședința foto pentru coperta revistei “Business Magazin”, după aceea mergeam în studio pentru o sedinţă de fashion pentru “Ce se întâmplă, doctore”, în pauză mă plimbam prin Bucureșți, cu aparatul foto în mână pentru “Time Out Magazin” sau aveam vreun interviu pentru alte publicațîi ale trustului, iar apoi mergeam în Buftea pentru o sedinţă foto de making of pentru televiziune. La “Ziua” îmi plăceau reportajele pe teren, dar și să fotografiez portretele celor intervievați.
Mi-a plăcut să lucrez în ritmul și în această varietate de subiecte de fotografiat, am învăţat enorm și am avut niște ani grozavi. La un moment dat s-a ivit totuşi gândul că mi-ar plăcea să lucrez în propriul meu studio, să îmi creez lumea mea, poveştile mele, decorurile mele, să îmi aleg singură ceea ce vreau să fotografiez. Aşa a apărut studioul foto pentru copii şi familie – Photography Studio – Kids & Family
Preferi să faci poze copiilor şi de ce?
Îmi plac copiii, fotografiez cu plăcere Familia, ador când vin cu toțîi, și cu bunicii la studio. Pe unii copii îi pozez de când erau în burtică sau din primul an, acum sunt mari, suntem prieteni, așteaptă cu nerăbdare întâlnirea noastră anuală. Timpul zboară, copiii cresc. Azi sunt bebeluşi, mâine adolescenți. Cred că un album foto de familie, îmbogățit an de an cu evoluţia lor, este cel mai prețios cadou pe care ni-l putem oferi.
Nu e așa că îți sunt dragi fotografiile cu ține mică, copil, dar mai ales fotografiile cu familia ta? “Cât de frumoasă era Mama! Ce mic erai în brațele ei! Cât de tânără şi de elegantă era Bunica!”. Ai, poate, puține fotografii, la vârste diferite, majoritatea făcute la fotograf, le ții în sertar, printre lucrurile cele mai prețioase. Acum le arăți și copilului tău. “Aşa arătai, tu, mami, când erai copil? Cât de mult semăn cu ține!” E o continuă uimire în jurul fotografiilor de familie, o întoarcere la rădăcini, un dor de ai tăi, de copilărie, de bunici sau străbunici.
O femeie poate arată atât de diferit în pozele tale, şi totuşi ştiu că tu nu faci prelucrările acelea tipice lumii moderne. Ce faci altfel?
Nu știu alții cum sunt, dar eu pun suflet și caut să “prind” sufletul în fotografie. 🙂 Portretul este cea mai fascinantă ramură a foto-grafiei, ca o pictură, realizată cu lumină, cu har și infinită răbdare, pentru a surprinde exact clipa când sufletul transpare, câteodată, transfigurator, pe chip.
Care sunt cele mai plăcute sedinţe foto la care ai lucrat?
Campania “Alăptarea e Iubire”, cu mămici alăptându-şi bebeluşîi, expoziție permanentă, expusă la “Filantropia”, – Maratonul foto de Ziua iei – “Ziua fotograf-iei” – în care am oferit cadou 50 mini-sesiuni foto cu mămici îmbracate în îi și bebeluşîi lor, la Muzeul Satului,- Evenimentul-concurs pe care îl organizăm anual împreună cu Muzeul Satului “De-a bușilea prin Muzeu”, – Personalități ale Bucureştiului, într-un proiect foto-video “Bucureşți, de ce-l iubeşți”- Ședințele foto pentru Itsy Bitsy, în calitate de fotograf oficial al radioului – Şedintele foto în studioul meu, locul meu special, de creat poveşți de familie.
Personal branding câstigă mult teren şi în România. Eu chiar cred că nu poţi face asta fără un artist fotograf bun. Tu lucrezi cu oameni care au grijă de imaginea lor şi cum faci asta?
Imaginează-ţi un articol pe care îl scrii pentru o revistă, fără ilustrație, un CV de prezentare fără o fotografie care să te reprezinte, o postare pe blogul tău fără o imagine bună care să povestească despre ceea ce faci. E imposibil, nu-i așa?
Revenim la ideea textului bun căruia îi lipsește fotografia potrivită 🙂
Ai mereu nevoie de o fotografie de profil, de un portret care să te reprezinte, profesional, pe linkedin, pe site, pe blog, portofoliu, cv, noua copertă de carte. Putem realiza împreună, povestea vizuală de care ai nevoie, fie că facem fotografiile în studio, în aerul proaspăt de afară sau în locul care te reprezintă cel mai mult: biroul, cabinetul, sala de clasă, sala de concerte, clasa de balet, atelierul de pictură, etc.
Eu mi-am făcut un obicei să îmi petrec din când în când câteva ore frumoase la ține în studio împreună cu față mea şi ca fetele să ne distrăm “punând” la păstrare imaginea a ceea ce suntem vizual peste ani. Ne vorbeşți puţîn despre experienţa unei sedinţe foto cu ține şi de ce ea poate fi un moment de calitate în familie, între prietene, un cadou cu care eu mereu am avut succes?
Este frumusețea perenitățîi: un cadou minunat – o sedinţă foto şi un timp neprețuit, petrecut împreună cu cineva drag, materializat cum se poate mai frumos prin fotografiile ce vor rămâne, între cele mai dragi lucruri şi amintiri ale tale.
Sunt atâtea idei de cadouri pe care le poţi oferi celor pe care îi iubeşți:- O şedinţă foto de portret fine-art, un cadou pentru ține însăţi, pentru a te redescoperi, frumoasă şi feminină. Dacă îţi doreşți, putem include şi răsfăţul unui make-up de calitate,- O şedinţă foto împreună cu copiii tăi, fie că sunt bebeluşi, copii sau adolescenți, – O şedinţă foto împreună cu mama ta, să o strângi în braţe, să-i spui “Mulţumesc, mamă! Te iubesc!” Iar eu să fiu acolo, să surprind toată această cavalcadă de emoţîi. Răsfăţaţi-vă şi sărbătoriţi-vă mamele, că un cadou – pentru ele, pentru voi și pentru copiii voştri,- O şedinţă foto “Trei generaţîi” sau, poate, “Patru generaţîi”- O şedinţă foto împreună cu prietenă ta cea mai bună, o întâlnire veselă şi sinceră, de care vă veţi aminti amandouă, cu drag,
– O şedinţă foto pentru fetiţa ta și prietena ei cea mai bună, o distracție cu râsete, piruete, rochiţe vesele, sclipici și baloane colorate, pentru o prietenie ce va dura probabil, o viaţă, așa cum sunt prieteniile din copilărie.
Copiii cresc, timpul nu se mai întoarce înapoi. Nu mai amâna să faci fotografiile care să vă rămână martori ai Copilăriei lor iar de Feminitatea și Frumuseţea ta mă voi ocupă eu, în studioul foto amenajat cu decoruri diafane, primăvăratice, un delicat decor românesc și fundaluri pentru portrete fine-art.
Lumea în imagini cum arată pentru Cristina?
O lume a inocenței – păstraţi-o orice-ar fi, pentru copii.
