Aud tot mai des replica: “Dacă viața îți dă lămâi, fă limonadă! “ Recunosc că mi s-a părut mereu tras de păr îndemnul ăsta. Lămâile nici măcar nu sunt ceva rău la gust, dar prea multe te pot face să simți că ți se acrește de toate. Prefer replica lui Mary Poppins: “a spoonful of sugar helps the medicine go down”. O cântam cu Inia în fiecare dimineață pe drum spre școala primară. Da, nu avea niciun chef de mers la școală și nu știu de ce alesesem melodia asta. Poate pentru că asta reprezintă metodă mea secretă de a face față momentelor grele din viață?
Am crescut cu Mary Poppins, am visat cred mereu că o să vină o Mary care să mă salveze din necazuri, să mă ia în zbor cu umbrela ei. Mai târziu m-am identificat cu ea. Fără să vreau am fost o mini Mary Poppins și nici măcar nu aveam vrăjile ei. La un moment dat, mă îmbrăcam ca ea, adoram pălăriile și umbrela nu îmi lipsea. Am colegi la radio care îmi ziceau așa și chiar o vreme credeam că o să învăț să zbor râzând, că o să știu să folosesc o lingură de zahăr pentru a face să dispară toată tristețea din lume.
Apoi am mai “crescut” și eu și fata mea. Încă o iubim tare pe Mary, dar ea a rămas doar un personaj de carte și eu am încercat atâta zahăr ca să fac limonadă, că o să ajung să fac diabet. Încerc să mă învăț și cu alte gusturi. Până la urmă și gustul acru are rolul lui în viață, nu? Combinat și cu ceva amar te face să te simți …mai adult decât ai vrea.🤷🏼♀️
Îmi vine să vărs deja cu gândul la cât zahăr mi-ar trebui să înghit, ca să nu mai simt acreala sau pastila atât de amară. Cred că o să încep să trădez un pic sfatul lui Mary Poppins. O să înghit pastila amară și dacă o să ajung să mă satur și de ea poate găsesc în mine inspirația să combin alte gusturi, să descopăr viața în diversitatea ei.
Nu e totul doar dulce sau amar! Uneori poți să combini gust de curcubeu, cu lacrimi de tristețe și rezultatul e posibil să fie mai surprinzător decât te-ai aștepta. Doar că nu am mereu curajul să fac experimente! Să gust și bucăți de venin lângă o cremă de cer albstru! Aș vrea să fiu un pic Mary, măcar până vine primăvară! 🌈
Să zbor cu umbrela fermecată, să râd cu poftă până mă lipesc de tavan, să mă scufund în picturi pline de culoare, pe care parcă îmi amintesc că viața le are ascunse pe undeva.
