De când era în burta mea, Inia a ascultat muzica pe care o alegeam cu mare grijă, eu documentându-mă mult despre efectul Mozart sau altfel de beneficii, pe care le aduce muzica în dezvoltarea unui copil. Apoi de pe la 2 ani am început să merg cu ea la operă, unde asculta atentă cât era lumina stinsă, iar la pauză începea să plângă. 😄 Nu știu cât era nevoia ei de muzică bună atunci, cât dorința mea de a mă întoarce cumva în sala de spectacole.

Apoi a avut anii de grădiniță când era expusă doar la muzică pentru copii de la radio Itsy Bitsy sau de pe CD-uri speciale pentru cei mici, sau la concertele de muzică clasică, unde o luam fără drept de apel, cât puteam de des.

În rest recunosc că mai auzea în mășină și rock, dar sigur amânam pentru mai târziu să îi spun ce îmi plăcea mie când eram adolescentă, sperând pe ascuns că va alege tot muzică bună, așa cum o percepeam eu de pe vremea când eram rocker neînțeles, printre colegii raperi 😂.

Dar a venit școala generală, când ușor ușor a inceput să se răzvrătească, să asculte tot felul de muzici noi, de care eu habar nu aveam și care îmi sunau prea depresive pentru gusturile mele.

În etapa Billie Eilish am încercat să mă lupt un pic pe terenul gusturilor în muzică. dar am pierdut rapid și îmi luasem gândul că Inia mea va ajunge să asculte muzica la care visam eu.

Și ca prin minune, acum când pot declara oficial că am fată adolescentă nu am habar cum a ajuns să aibă cele mai faine playlist-uri, pe care nici nu aș fi visat măcar să le încerce vreodată. Eu nu cred că mai am răbdare sa aleg si să combin atata muzică bună din anii ’40, ’60, ’70, ’80 etc.

Să merg cu ea la vânătoare de comori, adică de viniluri vechi, prin anticariate, să văd că alege muzică mai bine decât adulți crescuți în vremurile în care rock-ul încă avea mari creatori este ceva ce nici nu speram. Așa că am savurat ore intregi de alergătură prin anticariatele din București și am trecut o nouă activitate wow în lista scurtă a activităților #mama_fiica, pe care le pot propune încă adolescentei mele,

Și mai am o concluzie pentru părinții de copii mici. Da, merită să faceți efortul de a controla calitatea muzicii pe care copilul o ascultă de foarte mic. Dacă va învăța de mic ce înseamnă armonie sigur nu va suporta manele mai târziu și va ști să spună nu, fără să clipească.