Acum vreo 5 ani, il auzeam la un concert pe Dan Teodorescu (trupa Taxi) spunand ca dupa 40, daca te trezesti dimineata fara sa te doara nimic inseamna ca ai murit. Atunci am zis ca e cam dramatica abordarea si eram ferm convinsa ca varsta de 40 de ani vine la pachet cu provocari de toate felurile, dar nu chiar asa greu de tinut in frau. La urma urmei, se presupune ca pe la 40 esti mai intelept, mai asezat, mai fara chef de excese, deci poti sa tii mai usor un echilibru in viata ta.

Eu am avut cred momentul meu de inconstienta la categoria respect pentru corpul meu, pe la 20 si ceva de ani. Atunci, ca tanara ziarista, alergam mult, fumam, beam cafea mereu, munceam haotic si fara mila pentru corpul meu, de mancat mancam pe apucate si fara sa aleg neaparat ceva sanatos. In general nu stiam inca ce inseamna sa te doara cu adevarat ceva.

Din fericire corpurile noastre au mecanisme convingatoare de a ne pune cu botul pe labe si de a ne trage semnale de alarma dureroase, cand sarim calul. Al meu si-a spus repede punctul de vedere si m-am trezit la 20 si ceva de ani cu o alegere clara in fata. Trag de corpul meu fara sa il ascult si ma fac ca sunt mai tare ca piatra sau fac pace cu el si incep sa imi caut echilibrul in toate.

Dupa ce am incercat de cateva ori sa ma las de fumat si nu reuseam mai mult de cateva zile, la un moment dat, am decis sa renunt la tot ce imi facea vizibil rau, ca sa se simta cat mai repede rezultate incurajatoare. La 23 de ani, la un moment de cumpana in viata mea, am renunta sa mai mananc carne, sa mai fumez, sa mai beau bauturi carbogazoase si in general am hotarat sa ma tin departe de produse prea prelucrate, prea nesanatoase. Mi-a fost greu maxim 2 luni de zile. Am mai visat ca fumez aproape un an, am mai poftit la slanina si pepsi tot cam atat si apoi viata mea a intrat pe alt fagas. Cand iti lasi corpul in pace si nu il mai agresezi, el devine prietenul tau.

Chiar si asa, ce credeam ca este gluma a devenit realitate si in cazul meu, fix dupa ce am implinit 40 de ani. Am schimbat ochelarii, caci aveam nevoie sa vad mai bine de aproape, am schimbat toate cremele de fata si de corp, caci pielea mea era brusc mai delicata, dar am schimbat mult si perspectiva asupra mea, asupra modului in care ma simt.

Daca pana atunci mereu aveam ceva de invatat, de realizat, de demonstrat si adesea nu eram suficient de buna, acum am inceput sa ma bucur de mine, sa ma plac, sa ma vreau mai adunata in interiorul meu. Am inceput sa vad mai bine cat de mult imi imprastii energia in cele 4 zari si sa imi doresc echilibru. Dar daca este ceva ce abia incep sa invat este faptul ca a alege sa spui NU este un semn de intelepciune si nu de egoism. Si daca nici dupa 40 de ani nu am de gand sa fiu mai inteleapta, atunci cand? 🙂

“Fata buna” care am invatat sa fiu de foarte mica, sper sa se transforme in acesti ani in fata inteleapta, fata care stie ca fiecare zi de viata pe care o mai are inainte este un dar, ca energia pe care o credea fara margini, este finita, ca iubirea nu este mereu suficienta, ca un NU spus la timp va lasa loc unor noi experiente, poate mai valoroase.

Dupa 40 totul ingrasa, dupa 40 nevoia de sport si grija pentru corp este mult mai mare, dupa 40 oamenii care te plac se triaza singuri aproape, dar mai ales dupa 40 devine obligatorie intelepciunea de a te pune pe primul plan. Este ca in avion, daca nu iti pui tu prima masca de oxigen, sigur nu ajungi sa mai fii de folos nepotilor.

Dupa 40 poti sa fii un model mai bun de viata pentru copiii tai, sa ii inveti ce inseamna sa iti cunosti nevoile, sa iti asumi alegerile, sa te scuturi de praful confortului si sa faci ce iti spune sufletul de prea multi ani, sa te iubesti si sa fii cu adevarat blanda si iubitoare cu tine. Eu asa imi doresc sa ajung, pana nu este prea tarziu pentru orice schimbare!