Pe Madalina Ion o cunosc de cand fetita mea de 4 ani era la gradinita pe care ea o coordona, cu un amestec de blandete si autoritate, pe care rar l-am vazut in Romania. In anii in care copilul meu a fost la gradinita Butterfly relatia dintre noi a fost oficiala si asta mi-a lasat timp sa o cunosc ca profesionist in educatie. Cand Inia a plecat la scoala si a plans jumatate de an de dorul gradinitei, m-am convins ca a avut sansa de a-si incepe educatia in gradinita cea mai potrivita.
Am povestit de multe ori cum un psiholog din echipa Madalinei m-a chemat la gradinita, cand ea avea doar 4 ani si mi-a explicat ca are abilitati inalte artistice si ca ma indeamna sa o inscriu la o scoala de performanta artistica si asa a inceput drumul Iniei catre Liceul Tonitza, unde este deja astazi. O sa fiu recunoscatoare toata viata acelui psiholog, intregii echipe de la gradinita in care copilul meu a fost atat de fericit si s-a dezvoltat atat de lin.
Dar dupa aceste momente de recunostinta am avut sansa sa ma apropii mai mult de omul Madalina Ion si sa construiesc alaturi de ea mereu proiecte spre binele copiilor, caci indiferent cat este ea de bine vazuta ca femeie de afaceri, eu tot ca Zana Buna a copiilor o vad si in pandemia asta, nu se dezice de acest rol.
Dupa ce a trecut ca noi toti prin socul starii de urgenta, dupa ce si-a vazut gradinitele toate inchise, dupa ce nu a mai avut voie sa ia in brate niciunul dintre zecile de copii care erau parte din viata ei, Madalina a ales sa isi tina aproape echipa de specialisti creativi si iubitori de copii si sa asculte cu atentie, ce spuneau parintii si copiii.
Cum a fost sa inchizi gradinitele, in martie si sa privesti in fata cea mai mare criza din educatie?
M-am uitat 10 minute la ecran inainte sa incep sa scriu gandindu-ma cum sa traduc in cuvinte ce am simtit in martie si nu cred ca stiu sa fac asta. Imi aduc aminte ca se vehicula idea ca se vor inchide gradinitele, dar nu am crezut.
Nu imi dau seama cum am fost vazuta din exterior, dar eu avut sindromul caprioarei in lumina farurilor. Am ramas blocata cateva zile.
Apoi m-am repliat si cred ca singurele lucruri la care m-am gandit obsesiv in perioada respective a fost: cum sa controlez cheltuielile, asa incat sa rezistam cat mai mult, cum sa facem asa incat sa nu concediem oameni si cum sa ramanem conectati cu copiii.
Cand Tudor al meu avea 5 ani a plecat neasteptat bona. Desi el parea foarte putin afectat, dupa o scurta perioada a povestit la gradinita ca bona lui sigur a murit si noi nu ii spunem. Mi-am dat seama atunci ca pentru un copilas mic, sa piarda brusc conexiunea cu o persoana pana atunci prezenta permanent, este dureros si bulversant si nu este suficienta o explicatie chiar si onesta despre ce s-a intamplat.
Am stiut ca indiferent ca vor sta sau nu copiii in fata ecranului, ei trebuie sa ramana conectati emotional cu educatorul cu care pana atunci petreceau cea mai mare parte din zi. A fost obligatoriu sa ne putem vedea cu copiii, sa ne vada si sa ne simta alaturi.
Cum a fost gradinita online?
Gradinita online a fost un exercitiu greu. Sa lucrezi online cu copii mici este aproape imposibil. Gandeste-te ca vorbim in primul rand despre un context emotional.
Avem o categorie de copii care pana atunci nu au avut voie la ecran si care sunt destul de dependenti de rutina si brusc li s-a schimbat rutina in mod dramatic.
Apoi vorbim despre parinti care la randul lor au avut un soc similar cu al nostru. Dintr-o data au ramas acasa cu acelasi volum de munca, ingrijorati pentru ce va urma si cu un copil mic in grija in paralel cu programul de serviciu. Mai mult decat atat, copilul avea nevoie de suport tehnic si de ajutor sa se conecteze, fix in timpul de lucru al parintelui.
In cele din urma vorbim despre educatori care au trebuit brusc sa isi adapteze metoda de predare si activitatile, si chiar programul de predare, in conditiile in care vorbim despre copii foarte mici carora niciodata nu le-a fost predate online pana acum. Gandeste-te de exemplu, ca prima etapa din orice lectie o reprezinta captarea atentiei. Si imagineaza-ti cum sa faci asta simultan cu copii mici care au in jurul lor alti stimuli. Au simtit o presiune enorma.
Pentru educatori, parinti si copii, a fost mult mai greu decat pentru noi.
Cum au fost pentru tine lunile de izolare, cand erai in casa cu 2 adolescenti, ai fost nevoita sa trimiti in somaj angajati, sa raspunzi nevoilor de sustinere si intelegere ale parinti si sa gasesti solutii pentru ca afacerea ta sa ramana in picioare?
A fost totul despre autocontrol si autoeducare. Si a fost mult prea complicat ca sa ma opresc si sa imi pun prea multe intrebari. Am mai plans, dar am luat-o repede de la capat.
Copiii s-au adaptat relativ repede. Ce a fost mai complicat a avut legatura cu examenul Dariei de Evaluare Nationala si admitere la liceu. Ei nu i-a fost simplu nici sa invete online si nici sa se deconecteze de la interactiunea cu profesorii si colegii.
Tudor mi s-a parut ca s-a adaptat mult mai usor la solitudine.
Sigur ca 24/24 in spatiu comun cu alte doua personalitati puternice care experimenteaza la randul lor o situatie nemaintalnita, nu au fost ca o luna de miere, dar ne-am descurcat bine.
La Gradinita a fost intr-adevar greu sa ne asiguram ca facem tot ce trebuie corect. S-au dat norme haotice si ne-am trezit in tot felul de contexte stresante. Ne-am trezit ca nu putem accesa din cauza unor detalii stupide fondurile de care aveam nevoie sa putem supravietui. Ne-a scazut dramatic numarul de clienti. Am experimentat o lipsa crunta de lidership la nivel de industrie si asa mai departe
Am incercat sa ne vedem permanent cu angajatii si sa ii linistim, sa ii incurajam si mi s-a parut ca a functionat foarte bine.
Cu clientii de asemenea am reusit sa lucram bine. Avand in vedere valul de ura pe care l-am gasit in mediul online la adresa gradinitelor private si care recunosc ca m-a socat profund, parintii nostri au fost mereu oameni destepti, cu care am putut avea canal de comunicare. Cu putine exceptii, lucrurile au decurs cu grija, sustinere si empatie de ambele parti.
Ce am facut foarte rapid dupa declansarea crizei a fost sa punem clientii pe primul loc si sa reducem la minim taxele asa incat sa putem plati salariile, iar oamenii sa poata plati taxele. Am pierdut totusi u numar foarte mare de copii. In doua luni deja mai aveam doar 30% dintre copii. Dar cumva, astazi iarasi functionam la capacitate maxima pe o parte dintre sedii si spre mandria mea, nu am dat afara oameni.
Insa este cel mai important pentru mine ca dincolo de orice obstacol am simtit puterea lui “impreuna”. Am avut langa mine echipa mea de management, sora mea si cei trei directori de sedii care au fost exceptionali si tot restul de oameni care au facut parte din context si uneori au fost langa noi neconditionat.
Ce inseamna EDUBOX pentru echipa ta? Cum a fost creat acest proiect?
EDUBOX este o surpriza pentru mine. Nu stiu ce simt fetele mele, dar eu il simt ca si cum este un cadou al carui expeditor nu il cunosc.
Proiectul a fost creat in pandemie. Am crezut ca parintii si educatorii au nevoie de o platforma educationala coerenta de unde sa poata accesa resurse de lucru cu copiii. Insa, stand de vorba in mod repetat cu parintii nostri am auzit ca: “nu am timp sa caut”, “nu avem imprimanta acasa”, “nu am laptop disponibil pentru copil”, “bona/bunica nu stiu sa se conecteze” si asa mai departe.
Chiar daca mi se pare utila in continuare o platforma educationala structurata pe varste si adaptata programei scolare, in momentul asta mi-am dat seama ca nevoia urgenta a oamenilor este sa primeasca acasa, fizic, tot ce are nevoie copilul si intr-o forma care sa fie accesibila oricarui adult care se ocupa de copil.
Din momentul respectiv lucrurile au mers usor, pentru ca sa structuram un program saptamanal pe varste, asa cum este sanatos, eficient si coerent, este ce stim noi cel mai bine. A fost pentru noi un instrument si pentru a oferi oamenilor un scop care sa ii tina motivati in perioada respectiva. Sunt foarte mandra ca am o echipa de creatie care a facut minuni, incepand cu activitatile si temele si sfarsind cu povestile scrise special pentru temele noastre .
Ulterior, lucrand la el am realizat importanta altor doua elemente, de informare si feedback, asa incat sa devina o structura interactiv.
Acum este testat, eficient si depus spre omologare la Ministerul Educatiei si Cercetarii.
Mi se pare superb ca acopera un gap si ca va umple exact nevoia parintilor si educatorilor in acest moment.
Cum poate EDUBOX sa ajunga si la copiii din zone defavoirizate?
Ne-am propus sa avem o component sociala puternica si sa daruim in zone defavorizate cunostintele noastre prin intermediul acestor pachete. Probabil va aparea si cutia clasei, un fel de EDUCLASS, care va cuprinde programul si toate materialele pentru o intreaga clasa de Gradinita. Am mers in tara cu diverse proiecte anii astia si am vazut ce lipsa crunta de resurse exista in gradinite. Sunt gradinite unde este o cutiuta de dimensiunea unei cutii de pantofi cu rechizite, pentru toata Gradinita. Sunt profesori care nu au timp sau experienta sa structureze programe de buna calitate pentru copii asa incat eu cred ca aceste cutii ar face o mare diferenta.
Planuim ca in urmatoarea perioada sa atragem companii parteneri care vor sa adopte clase sau gradinite si sa ne ajute sa ajungem la copii.
Cum crezi ca se schimba educatia din Romania in aceasta criza?
Educatia globala se schimba din temelii odata cu aceasta criza care este departe de a se fi terminat. Ce era preconizat sa se intample in probabil 10 ani se intrampla intr-un an si nu stiu daca sistemele si oamenii sunt pregatiti. Deja sunt multe universitati care incep exclusiv online. Cred ca inca nu intelegem amploarea acestor schimbari.
Pe mine cel mai mult ma ingrijoreaza nu felul in care vom invata si tendinta de distantare sociala accelerata, care va afecta profund din punct de vedere emotional generatii de oameni.
In Romania creeaza deja o prapastie profunda intre copiii care pot ajunge la profesori buni si copiii care nu mai au acces la educatie.
Creeaza o prapastie intre copiii care merg la scoala si copiii care stau acasa.
Creeaza o prapastie intre profesorii care se straduiesc sa se adapteze si inteleg ca au un rol vital in perioada urmatoare si profesorii care sunt rigizi si refuza sa invete si sa se adapteze situatiei, fara sa realizeze ca educatia nu este despre ei, ci despre copii.
Asta este acum ce simt insa repet, pe termen lung vom avea niste schimbari pe care probabil nu le vedem acum.
Cum ai simtit ca au dus parintii provocarile acestui an?
Fiecare dintre noi, nu doar parintii, am dus perioada asta in functie de cat suntem de flexibili si de cat de usor acceptam incertitudinea si situatiile volatile in viata noastra. Am vazut parinti linistiti si parinti disperati. Am vazut panici care au generat reactii greu de inteles.
Am pierdut in lunile astea oameni, prieteni si parinti care m-au dezamagit crunt, dar am castigat alti prieteni.
Sunt sigura ca toti ducem greu perioada asta pentru ca se intampla ceea ce stim cu totii ca se intampla. Important este cum reusim fiecare sa gestionam reactia noastra la context.
Ce lectii simti ca ai invatat in aceaste ultime luni?
Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o este ca lucrurile se pot schimba de pe o zi pe alta, independent de ceea ce faci sau poti sa faci, independent de corectitudine sau greseala. Pur si simplu se schimba.
Am invatat sa imi modelez universul in functie de ce imi face bine sau rau.
Am invatat ca sunt atatea lucruri carora le dadeam importanta si nu au, si lucruri importante carora nu le dadeam timp.
Am primit lectia amara a dezamagirii, a oamenilor care pleaca, a prieteniilor de context, a oamenilor carora nu le pasa, dar am primit si lectia oamenilor care raman.
Am invatat ca stiu si pot sa duc o criza si ca stiu sa dezvolt mecanisme de adaptare si ca sunt mai puternica decat as fi crezut.
Stiu ca nu iti place sa dai sfaturi. dar ai o incuragare pentru parinti, in finalul dialogului nostru?
Da, am un principiu sa nu dau sfaturi fara sa imi fie cerute. Dar as incuraja pe toata lumea in perioada asta sa se gandeasca atunci cand este greu ca totul trece, fie bun sau rau. Absolut totul trece….
