Am mai vazut eu perioade in care oamenii traiau intens, dar ca anul asta, eu una nu am mai trait! Daca iesi pe strada si te uiti la oameni, nu sunt mai tristi sau mai veseli ca anul trecut. Asa pare, dar daca as avea niste ochi speciali, care vad adanc in inimile si mintile lor, cred ca as orbi!
Atata frica, amestecata cu nedumerire, confuzie, uneori furie, apoi negare, apoi un dram de speranta, apoi dezamagire, apoi putin curaj, incapatanare, dorinta de a trai, de a construi, atatea vesti proaste, atat de redus orizontul, inconstienta, fuga, panica si atat de slaba speranta!
Stiu, suna totul puternic si greu de dus, si daca ne-ar fi spus cineva ca urmeaza un an intreg, cu asemenea colectie de trairi, cred ca am fi cerut toti sa intram fortat in hibernare! 🙂 Dar nu ne-a intrebat nimeni si mergem cu masca pe fata inainte. Si nu ma refer la banala masca chirurgicala! Ma refer la masca normalitatii, care ne face pe toti sa credem ca doar noi avem trairi si istorii de viata complicate, ca mimam prea bine normalitatea si cu tupeu chiar fericirea.
Un profesor de psihologie imi explicase candva ca uneori functioneaza bine si sa actionezi invers: te manifesti fizic, ca si cum ai trai momente de bucurie (te fortezi sa razi, sa zambesti, sa te misti cu entuziasm) si corpul incepe sa secrete hormonii aceia, care ne plac. Deci daca mereu am votat si am recomandat autenticitatea, acum cred ca e vremea lui Fake it till you make it! Nu dati cu pietre va rog! O sa ma explic.
In vremuri in care nimeni nu poate sa spuna cu adevarat ce ne pregateste viitorul, unde este acest viitor mai calm, mai sigur, cine poate scapa cu adevarat neatins de aceasta criza mondiala iti vine des sa intri in hibernare. Sa fim seriosi, daca scapi ok de virus, te afecteaza zbaterile economice, daca nu te deranjeaza nici astea, simti din plin lipsa de libertate si de relatii cu oamenii, daca nici asta nu te atinge, te afecteaza grija de batranii tai, si tot asa. Atunci mai simplu este sa hibernezi restul anului, iar daca asta nu iti iese cauta alte metode de a ramane in picioare.
Poti sa te prefaci ca in dimineata asta te-ai trezit cu entuziasm si speranta, ca ai energie si chef sa inventezi noi metode de a-ti tine viata/relatiile/afacerea pe plus, ca abia astepti sa lucrezi mult si eficient, ignorand disconfortul distantei dintre oameni, disconfortul mastii si o sa vezi ca pe la ora 10:00 deja esti mai energic si incepi sa mai rezolvi din provocari.
Daca ramai perseverent in a te preface ca iti este bine ai deja sanse chiar la un strop de fericire inainte de culcare. Si ca sa tii moralul sus pentru noaptea intreaga iti recomand agenda recunostintei. Scrii in pat, cu capul pe perna moale, ce ti-a placut tie cel mai tare azi!
Eu cred ca am ratat o depresie, cu gaselnita asta. Ma incapatanez seara sa aleg macar 5 motive de recunostinta si mereu sunt surprinsa ca ies mai multe decat am eu norma, desi parea ca am avut o zi ingrozitoare. Oricat de ciudate sunt vremurile, este surprinzator cum avem mereu alternative sa ramanem in picioare!
Eu aleg sa nu ma las doborata de cate imi arunca viata in cap cu atata “generozitate” si pentru asta nu mai sunt asa de pretentioasa la metodele de a ma face feticita. Orice ma incarca, imi trec in program. Lupt pentru orice strop de fericire, sa imi tina de “sete”, pana trec toate provocarile, care uneori parca vor sa ma ingroape!
