Cat am fost in izolare, luni bune (desi eu inca ma simt in izolare cumva, in Bucuresti) am trait un sentiment acut de lipsa de libertate, de lipsa de viitor. Si asta pentru mine este foarte dureros, caci libertatea este una dintre valorile mele de capatai.
Libertatea de a alege ce fac cu viata mea, libertatea de a fi cine sunt, libertatea de a imbratisa oamenii care imi plac, libertatea de a trai fara frica, libertatea de a gandi inspre viitor, de a avea o perspectiva mai larga asupra lucrurilor.
Ca sa fiu ok la cap in toate lunile astea, am ales sa vad toata criza ca pe o oportunitate de crestere, o sansa de a invata lucruri la care nu sunt prea buna in general. Am invatat si invat inca sa am rabdare, invat sa traiesc cu siguranta mai mult in prezent, avand mult mai putin control asupra viitorului si a pasilor catre el si mai ales invat sa ma bucur de mici placeri ale vietii, diminuand mult asteptarile. Pe termen lung o sa imi foloseasca tot ce invat in perioada asta, deci merita sa mai astept revenirea la o viata fara atatea frici.
Pentru a putea duce insa asteptarea asta, inca cine stie cat, am ales sa imi mai iau din cand in cand cate o picatura de libertate, care sa imi ajunga si cand stau inchisa in apartamentul meu de Bucuresti.
Invat mereu despre libertate de la marea intinsa parca spre infinit si de la cerul limpede de vara. Am visat toate aceste luni sa revin langa marea mea draga, sa stau cuminte langa ea, doar sa imi incarc privirea si plamanii cu linistea ei! Sa ma uit la valuri si sa imi iau lectia flexibilitatii, sa ma uit la cerul albastru care se confunda cu mare, intr-o perspectiva mai larga, sa ma amestec printre oameni care traiesc pandemia, fara prea mare incrancenare.
Cele cateva ore de nefacut nimic la soare langa marea linistita mi-au fost panaceu zilele astea. A fost ca o paranteza de liniste si normalitate in valtoarea de griji si provocari care vin catre mine din martie, in cantitati mult peste pragul de normalitate. Imi incerc de zor limita de sus a rezistentei la stres, dar ca sa nu ajung sa se porneasca si sa urle alarma, prefer sa mai iau o gura de soare si de aer de mare, sa ma tina pana la marea relaxare… cand va fi asta!
In vremuri de criza eu imi iau portii mici de bucurie, ca sa nu ajung sa nu mai pot si sa ma bata gandul iar sa sar cu parasuta :). Chiar, cum o fi sa zbori in pandemie? Trebuie sa faci test covid ca sa te ia un instructor in zbor, sau folosesti masca si la decolare?
Macar la mare am putut respira in liniste si sa stau nas in nas cu… marea!
