Astazi este Ziua Mamei in Romania! In comunism, Ziua Mamei era amestecata cu Ziua Femeii. Pentru acea epoca femeia avea acest unic mare rol, de mama, singura care merita sarbatorita. Eu cred insa mai tare in delimitarea rolurilor si deci apreciez sarbatorile diferite – Ziua Femeii pe 8 Martie si Ziua Mamei, in prima duminica din mai!

Desi am vrut sa scriu un articol cu emotie despre cum ma simt eu in rolul de mama, de aproape 13 ani, cred ca mai tare simt nevoia sa scriu despre aceasta separare de roluri, despre separarile care sunt multe si grele in viata unei mame!

Imi amintesc ca cel mai greu, ca mama, mi-a fost sa renunt la alaptare. A fost prima mare separare de fata mea! Dincolo de teoria pe care o stiam despre cat de sanatos este pentru copil sa fie hranit cu lapte matern, dupa mai bine de un an de alaptat ajunsesem eu sa nu pot trai fara aceasta conexiune aproape miraculoasa cu copilul! Stiam deja ca avea nevoie sa se rupa de aceasta dependenta totala de mine, dar am trait cu mare greutate prima mare separare!

In primii ani de dupa nastere mi-a fost greu sa ma rup de copil in toate felurile posibile! Daca alegeam constient sa dau timp nevoilor sotului meu, simteam ca ma rup de Inia si ma simteam vinovata fata de ea. Daca ma intalneam cu fetele la un ceai si lipseam de acasa la baita copilului, ma simteam ca o tradatoare. Cand am lasat-o prima oara pe Inia, cateva zile la bunici, am plans tot drumul catre Bucuresti! Au fost separari mici, dureroase, dar pana la urma sanatoase!

Si tot de atunci stiam ca o sa vina rapid adolescenta, cand nevoia reala a fetei mele va fi sa se rupa de mine, pentru a se gasi ea pe ea, ca individ autonom. Dar nu stii cum se simte asta, pana nu o traiesti pe pielea ta! Si o traiesc de la prima usa inchisa in nas, de la primele NU – uri spuse cu convingere de preadolescenta, pana la momentul in care si-a creat un pat suspendat in camera ei, ca sa fie un spatiu doar al ei, mai bine delimitat! 🙂

Am citit mult despre creierul femeii si despre cum este el construit sa reactioneze mai ales in primii ani de dupa nastere. Natura a facut lucrurile in asa fel incat mama sa simta in fiecare celula nevoia de a sta langa cel mic in primii ani, cand el are o nevoie uriasa de ea! Multe dintre noi ramanem blocate in acesta etapa a relatiei si mai tarziu nu mai suntem capabile sa oferim spatiul de dezvoltare de care copiii au nevoie pentru a inflori cu adevarat!

Deci ca mama de adolescenta, ca fosta mama exagerat de dependenta de bebelusul ei, cred ca de Ziua Mamei imi urez si va urez dragile mele intelepciune sa cresteti odata cu copiii vostri, putere sa va rupeti la timp de copil, cat trebuie si cand trebuie, inspiratie de a nu confunda nevoile voastre cu cele ale copiilor, de a nu va trai viata prin copiii vostri, pentru a le lasa loc sa isi construiasca vietile lor!

Si va mai doresc dragile mele sa fiti blande cu voi, asa cum veti putea fi blande si cu ei, copiii care nu sunt ai nostri, sunt doar in grija noastra! Nu cred ca este nimeni pe pamant proprietatea nimanui, copiii deci ne fac onoarea de a veni in grija noastra, pentru a fi protejati si ajutati sa infloreasca! Infloriti si voi langa ei!

La multi ani, dragi mame!