Toti avem o lista scurta de valori, cu care defilam mai toata viata. La mine in top 3 sunt: PRIETENIA, LIBERTATEA, BUNATATEA. Virusul incoronat m-a atacat pe toate fronturile. Daca la LIBERTATE suferinta este inca mare, la BUNATATE aleg sa cred ca din criza vom iesi mai buni, la PRIETENIE este o noua exprienta izolarea asta!
Cu prietena mea draga Lucia Radu am trecut prin toate fazele crizei. Am negat pericolul pana in ultimul moment, ne-am plans necazul fiecare pe limba ei, apoi ne-am adaptata si am initiat cafelele in selecta locatie ZOOM. Acum am trecut la analize ale conceptului de prietenie. A fost cu lacrimi cand am trecut in revista pozele de la mare. 🥰

Eu: Cand te gandesti la prietenie, ce iti vine in cap?

Lucia: Acceptare. Cred ca prietenia adevarata este despre a te simti acceptat asa cum esti, cu bune, cu rele.

Eu: Sunt mai multe tipuri de prieteni?

Lucia: Facebook-ul si notiunea de prieteni de acolo a facut ca acest termen sa isi piarda semnificatia si sa para ca avem mii de prieteni, dar sa fim foarte singuri. In realitate insa in situatii de criza iese la suprafata si adevarul si atunci vezi cu ce ai in jurul tau. Deci exista prietenii reali si prietenii de pe facebook.


Eu: Ce calitati au oamenii pe care ii simti ca iti sunt prieteni?

Lucia: Putinii oameni din aceasta categorie sunt extroverti, probabil ca ma înconjor de ceea ce simt eu ca imi lipseste, eu fiind introvert clar, dovedit in aceasta pandemie.


Eu: Perioada de izolare data de COVID 19 crezi ca a pus prieteniile in alta lumina? 

Lucia: Da, cred ca pandemia a apropiat celula de baza, familia, caci fiecare s-a izolat in familie. In acelasi timp prieteniile adevarate nu stau in cate cafele bei sau in cate cluburi iesiti, ci pe cine simti sa suni cand nu ti-e bine sau despre cine vrei sa stii ca e bine. 

Eu: Ce schimbari ai simtit tu si ce ai remarcat in general?

Lucia: In primul rand ca sangele apa nu se face si ca, oricat de apropiati sunt prietenii, tot la familia ne-am intors in perioada asta. Prieteniile adevarat insa eu cred ca rezista la testul timpului si distantei, caci si eu am prieteni de ani, de peste mari si tari, chiar daca ne vedem rar si vorbim rar. 


Eu: Care este cea mai frumoasa amintire din copilaria ta care are legatura cu prietenia adevarata?

Lucia: In scoala generala, 8 ani cu aceeasi oameni, am legat o prietenie care ne face sa ne simtim si astazi apropiati.  Amintirea care imi vine in minte este cand jucam fotbal in clasa in pauze cu lucrarile cu note mici (am avut si eu una…. si am salvat-o dupa :))), cand chiuleam de la franceza (si cam regret azi) :))

Eu: In ce alta tara te-ai simtit printre oameni prietenosi?

Lucia: Cred ca Mexicul este leader ca locul unde am simtit oamenii calzi si apropiati, dar si in Grecia am simtit la fel.


Eu: Ce fel de prieteni ti-ai dori sa aiba copiii tai?

Lucia: Mi-ar placea sa aiba prieteni cu care sa se bucure si cu care sa planga deopotriva, cu care sa poata impartasi succesul, esecul, vina si rusinea in acelasi timp, prieteni autentici unde sa simta ca sunt acceptati si nu trebuie sa poarte vreo masca. Prietenii la nevoie se cunosc.


Eu: Daca ai fi in mari probleme ai prefera ca prietenii tai sa iti respecte nevoia de spatiu sau sa iti sara in ajutor, chiar daca nu ai cerut asta?

Lucia: M-as bucura sa pot raspunde ca as vrea ca prietenii sa imi sara in ajutor, insa de cele mai multe ori eu ma cam retrag sa ma recompun singura, iar ei nu ajung sa stie decat daca “arde” tare. In acelasi timp, m-am bucurat enorm atunci cand mi-a venit ajutor din directii la care nici nu ma asteptam, caci da, prietenii la nevoie se cunosc.

Eu: Ce fel de prietena este Lucia Radu?

Lucia: Cred ca sunt o prietena care stie sa fie aproape la greu, sa ofere sprijin, probabil integrând total principiul “prietenul la nevoie se cunoaste”. Stiu sa ofer, dar mai am de lucru la a primi.