Si asa as mai zbura de aici! M-as cara depaaaarte, departe! Imi amintesc cum este sa te ridici de la nivelul solului, cum vezi apoi un orizont tot mai larg, cum pare ca lasi toate problemele in urma, cum se face tot mai liniste in sufletul meu! Toti prietenii mei stiu cat de tare imi place sa zbor, dar putini cred ca au retinut faptul ca in zbor este singurul loc unde reusesc cu adevarat sa ma relaxez. Pot sa zbor in toate felurile, ca mie tot imi place de mor!
Dar si zborul este cu senzatii diferite, eu fiind dintre cei care iubesc…plutirea! Cand eram mica stiu ca ma pregateam cu fratele meu Mihai Mihalcea sa ma arunc din podul casei, in fiecare vara. Uneori ne pregateam sa sarim cu un cearsaf ca in desene animate, dar de cele mai multe ori am vrut sa zbor cu umbrela, ca Mary Poppins. Stiu sigur ca aveam totul arnajat si pregatit si ma intreb inca de ce nu ne-am aruncat niciodata cu adevarat! 🙂 Si de ce nu m-am gandit sa lucrez in aviatie ::))).
Pana am reusit eu sa zbor cu adevarat stiu ca ne aruncam de pe capite de fan in gol, ca ma cataram in nuci si aterizam in fund destul de des, dar cel mai mult “zburam” cu imaginatia in adolescenta. Apoi am descoperit mersul cu avionul. Dupa ce am tot salivat la avioanele care zburau deasura casei sau scolii am ajuns sa ma si urc in primul avion si din prima m-am indragostit! De zambetul larg care mi se instaleaza pe fata cum ajung in aeroport, de valul de caldura care ma invaluie cand urc in avion de toata…relaxarea pe care doar acolo o pot trai deplin!
Cand sunt in avion si se aud motoarele de decolare eu casc ochii de fericire instant! Este singurul loc unde automat imi spun, acum eu nu mai am nimic de facut, pot doar sa ma bucur si fa tu Doamne ce stii ca e mai bine pentru mine! Si asa ma simt de relaxata dupa si mereu imi spun ca mi-as dori sa fiu mai evoluata spirtual sa pot face asta si cu picioarele pe pamant! Inca nu imi prea iese si nici cu avionul nu ma tin buzunarele sa merg, atat cat mi-ar placea! Cineva drag radea de mine si zicea ca merit un abonament de plimbari dus intors cu avionul macar aici pe aproape, ca prea mult imi place 🙂
Dar dupa ce am descoperit avionul am trecut la ceva ce am visat de cand citeam Jules Verne! Si cand norocul mi-a iesit in cale si am zburat prima oara cu balonul a fost chiar ca in visele din copilarie. Cu un balon nu foarte mare, dar elegant in viziunea mea, cu un pilot caruia mie imi tot vine sa ii spun capitan, caci are si barba si semana tare cu Jules Verne in viziunea mea, cu un cer senin si o plutire deasupra unui lan de floarea soarelui inflorit, pe care nu o sa-l uit niciodata.
M-am ales cu cele mai faine senzatii de plutire si de detasare, cu un “botez”, traditional pentru cei care zboara prima oara si cu un Titlu de noblete. Drept marturie uite si poza! Cum este sa zbori lin ca o pasare cred ca doar in balon am simtit cu adevarat. Dupa ce simti gustul acestei plutiri vrei mai mult si pui bani la pusculita si planuiesti alt zbor cumva.
La mine a urmat zborul cu moto parapanta care este cu ceva mai multa adrenalina si miscari spectaculoase in aer (povestesc pe larg data viitoare cand mai zbor) si totul a culminat cu parasuta care este culmea adrenalinei, dar si plutirii!
Dar pana o sa mai am vreo sansa sa ma ridic de la sol cu orice fel de aparat, ma delectez cu alt “zbor” la indemana oricui. In fiecare saptamana macar imi reuseste o meditatie la grupul de yoga “sub bagheta” dragei mele Daiana Radulescu si ma “ridic” in zbor peste tot si toate de nici pasarea phoenix nu ma concureaza. Ies eu si din criza asta simt cand “zbor” si o sa mai simt vantul vajaind-mi pe la urechi cu prima ocazie! Libertate adevarata numai acolo sus pot eu sa simt, si ce imi mai place!
PS: Multumesc pentru poze fratelui meu Mihai, pasionat de foto care a ajuns inaintea mea la Cappadocia si mi-a facut ceva mai clar visul de a zbura si acolo candva!
